Centrul Spațial Mohammed Bin Rashid (MBRSC) din Emiratele Arabe Unite și Biroul Națiunilor Unite pentru Afaceri Spațiale (UNOOSA) au lansat oficial apelul internațional de propuneri pentru a treia misiune din cadrul inițiativei Payload Hosting Initiative (PHI-3). Proiectul urmărește să faciliteze accesul la zboruri orbitale pentru țările care nu dețin o infrastructură proprie de lansare.
Mecanismul permite universităților, institutelor de cercetare și companiilor emergente să își testeze direct în spațiu instrumentele științifice sau tehnologiile de comunicații. Tot procesul de integrare mecanică, testare de mediu și lansare pe orbită este asigurat gratuit prin parteneriatul internațional.
Programul reprezintă un exemplu concret de cooperare globală sub egida ONU, democratizând accesul pe orbită joasă pentru aplicații civile utile.
Arhitectura tehnică a platformei satelitare modulare
Pentru misiunea PHI-3, MBRSC pune la dispoziție o platformă modulară scalabilă, proiectată intern, capabilă să găzduiască mai multe instrumente independente pe același zbor. Satelitul va evolua pe o orbită terestră joasă heliosincronă (SSO), la o altitudine de aproximativ 500 până la 550 de kilometri.
Prin verificările pe care le-am efectuat în documentația tehnică pusă la dispoziție de UNOOSA, platforma oferă subsisteme integrate de alimentare electrică prin panouri solare rabatabile, un sistem precis de determinare și control al orientării pe trei axe (ADCS) și un computer central de bord rezistent la radiații.
Instrumentele selectate vor comunica cu magistrala centrală prin protocoale industriale standardizate (cum ar fi SpaceWire, magistrale CAN și conexiuni seriale rapide). Legătura de telemetrie și comandă utilizează frecvențe din benzile UHF și S, în timp ce datele științifice de mare volum colectate de la sarcinile utile sunt descărcate la sol prin transmițătoare de mare viteză în banda X.
Această arhitectură reduce semnificativ bariera de intrare pentru dezvoltatori, aceștia trebuind să livreze doar senzorul sau modulul electronic conform specificațiilor de gabarit și consum, fără grija rachetei purtătoare sau a orientării antenelor.
Etapele de selecție și istoricul programului PHI
Inițiativa face parte din pilonul mai larg „Access to Space for All” derulat de Națiunile Unite. În cadrul primelor două ediții, echipe din Africa, Asia și Orientul Mijlociu au reușit să integreze cu succes senzori optici de mediu și transceivere experimentale pentru rețele de internet al lucrurilor (IoT).
Misiunea precursoare PHI-Demo a demonstrat viabilitatea acestui model de cooperare, funcționând pe orbită timp de peste un an și transmițând date experimentale către stațiile terestre din Dubai și centrele partenere universitare. Pentru PHI-3, volumul alocat sarcinilor utile a fost extins, permițând instalarea de module cu o masă totală de până la 5 kilograme și un consum de putere continuă de până la 15 wați pe durata fazei active de măsurători.
Echipele interesate au la dispoziție o perioadă de depunere a dosarelor tehnice până la începutul anului viitor. Proiectele vor trece printr-un proces riguros de evaluare tehnică condus de experți ONU și ingineri MBRSC, unde se vor verifica siguranța mecanică, compatibilitatea electromagnetică și rezistența la vibrațiile specifice lansării.
Recent, am evidențiat importanța simplificării procedurilor orbitale când autoritățile de aviație au propus reguli noi pentru licențierea misiunilor spațiale, arătând că piața lansărilor caută să reducă birocrația pentru zborurile științifice internaționale.
Oportunități pentru noile tehnologii de comunicații
După cum discutam în comunitatea celor pasionați de proiecte spațiale și radioamatorism satelitar, astfel de misiuni partajate reprezintă cel mai rapid mod de a valida protocoale de comunicații satelit-către-sol înainte de producția în serie a unor constelații mari.
E probabil ca selecția să favorizeze proiectele orientate spre protocoale noi de comunicații satelitare, senzori de monitorizare a spectrului radio sau soluții de inteligență artificială aplicată direct pe datele captate pe orbită (edge computing spațial).
Toate datele științifice recepționate prin rețeaua de antene terestre a centrului din Dubai vor fi puse la dispoziția echipelor de cercetare printr-un portal dedicat cu acces deschis. În acest fel, universitățile participante vor putea analiza parametrii de propagare radio și comportamentul instrumentelor în mediul de vid fără a depinde de infrastructuri proprii costisitoare.
Cum vedeți implicarea țărilor fără programe spațiale proprii în astfel de inițiative internaționale deschise și ce fel de experimente considerați că ar aduce cel mai mare beneficiu practic? Vă invităm să lăsați comentariile dumneavoastră mai jos.
Articol documentat de redacția HD Satelit din surse publice. Imaginea principală este o ilustrație generată digital.
Niciun comentariu