27% dintre gospodăriile americane cu internet vor un pachet clasic de televiziune în direct pus la un loc cu serviciile de streaming pe care le folosesc oricum. Alte 24% vor același lucru, dar cu o grilă subțiată de canale. Cifra care a circulat prin presa de specialitate, 51%, e suma celor două, nu răspunsul la o întrebare pusă așa în chestionar.
Diferența nu e cosmetică. O întrebare directă de tipul „vreți televiziune în direct și streaming în același abonament?” ar fi măsurat o singură preferință. Ce s-a măsurat de fapt sunt două produse comerciale diferite, care se adună doar dacă accepți că amândouă rezolvă aceeași nevoie. Institutul american de cercetare Parks Associates, care a publicat datele pe 1 septembrie în raportul despre noul model de televiziune în direct, le prezintă chiar așa, separat, iar totalul apare în titlu.
Ce arată cifrele americane
Baza de sondaj a institutului e panelul lui trimestrial de 8.000 de gospodării americane cu conexiune la internet, care acoperă circa 91% din totalul gospodăriilor din Statele Unite. Populația măsurată nu e „consumatorii”, ci gospodăria conectată. Deosebirea contează când cifrele se compară cu piața de la noi, unde penetrarea televiziunii cu plată e mult mai mare decât cea a internetului fix.
| Preferință declarată | Gospodării cu internet |
|---|---|
| Pachet complet de televiziune în direct plus servicii de streaming | 27% |
| Grilă subțiată plus servicii de streaming | 24% |
| Total pentru cele două combinate | 51% |
| Abonați la televiziune prin streaming cărora le place ideea de grilă subțiată | 68% |
Michael Goodman, directorul de cercetare pe divertisment al institutului, spune că oamenii nu aleg între direct și la cerere, ci vor acces la amândouă într-un singur pachet. Și adaugă unde e valoarea comercială reală: la retenție. Grila subțiată nu aduce clienți noi, ci le dă celor existenți o treaptă intermediară înainte să renunțe de tot.
Cei 68% se referă la abonații serviciilor de televiziune livrate prin internet, adică YouTube TV, Hulu + Live TV, Fubo și DIRECTV Stream. Sunt oameni care au tăiat deja cablul o dată. Că tot ei sunt cei mai deschiși la o grilă și mai mică spune ceva despre direcția în care merge presiunea pe preț.
Sportul, unde streamingul pierde teren pe un singur motiv
Al doilea set de date vine de la Big Blue Marble, firma de infrastructură de streaming, care a chestionat în iulie 2026 un eșantion de 5.027 de adulți din șapte piețe: Marea Britanie, Statele Unite, Franța, Germania, Austria, Suedia și Norvegia. Cotele au fost naționale, pe vârstă, sex și regiune. Rezultatele au fost pregătite pentru IBC 2026, de la Amsterdam.
Cifra din titlurile de presă, 14%, se confirmă și e cea care doare cel mai tare comercial: atâția dintre cei care se uită la sport în direct s-au gândit deja să schimbe furnizorul fiindcă imaginea le venea în urma acțiunii reale. Dar cifra de sub ea e mai grea.
| Constatare | Procent |
|---|---|
| Spectatori de sport care au prins imaginea în urma timpului real | 62% |
| Aceeași experiență, la generația Z | 77% |
| Cărora întârzierea le-a stricat vizionarea | 35% |
| S-au gândit să schimbe furnizorul din cauza asta | 14% |
| Au renunțat la un abonament din cauza înscrierii sau a plății complicate | 47% |
| Ar plăti în plus pentru cel puțin o facilitate premium | 54% |
Doi din trei spectatori au aflat rezultatul înainte să îl vadă. Vecinul a strigat, telefonul a vibrat, rețelele sociale au luat-o înainte. La generația Z proporția urcă la peste trei sferturi, fiindcă ăștia sunt cei care se uită cu telefonul în mână.
Krzysztof Bartkowski, directorul executiv al firmei, formulează asta ca pe o problemă de configurare, nu de bandă. Adică nu lipsa vitezei de internet produce întârzierea, ci felul în care e construit lanțul de livrare.
De unde vine, tehnic, întârzierea
Sondajele nu explică de unde vine întârzierea, dar ea se poate măsura. Nu e un defect, ci o consecință a arhitecturii, și diferă mult de la o tehnologie de distribuție la alta.
La satelit, drumul semnalului până la orbita geostaționară și înapoi ia în jur de 240 de milisecunde. Restul vine din codare, multiplexare și tamponul receptorului. Total tipic: 3 până la 10 secunde față de momentul real.
La cablul digital, drumul fizic e neglijabil, dar codarea și tamponul rămân. Se ajunge la 4-10 secunde, deci în aceeași zonă cu satelitul. La televiziunea prin IP pe rețeaua proprie a operatorului, cu livrare multicast și receptor dedicat, se coboară de obicei la 4-6 secunde, fiindcă operatorul controlează tot lanțul și nu are nevoie de tampoane mari.
La OTT, adică streamingul livrat prin internetul public, se schimbă principiul. Fluxul se taie în segmente, iar jucătorul din aplicație trebuie să aibă câteva segmente puse deoparte înainte să înceapă redarea, ca să nu se oprească imaginea la prima fluctuație de rețea. Segmentele clasice HLS și DASH au 4-6 secunde bucata, iar recomandarea de bază cere trei bucăți în tampon. De aici pornesc cele 20-40 de secunde tipice, care pe unele platforme și pe unele televizoare depășesc minutul.
| Tehnologie | Întârziere tipică față de timpul real |
|---|---|
| Satelit DTH (DVB-S2) | 3-10 s |
| Cablu digital (DVB-C) | 4-10 s |
| televiziune prin IP pe rețeaua operatorului | 4-6 s |
| Terestru digital (DVB-T2) | 6-12 s |
| Streaming OTT clasic | 20-40 s, uneori peste 60 |
| OTT cu protocoale de latență redusă | 2-5 s |
Am detaliat mecanismul, cu toate treptele lanțului, în articolul despre întârzierea semnalului TV în funcție de tehnologia de distribuție.
Ce înseamnă asta la noi
România stă altfel decât piața americană din care vin primele cifre. La 31 decembrie 2025 erau peste 7,8 milioane de abonați la servicii de retransmisie TV, cu Digi la 77% din piață, Orange la 13% și Vodafone la 8%, potrivit datelor statistice ANCOM. Migrarea internă continuă în aceeași direcție: satelitul și televiziunea prin IP au pierdut împreună 170.000 de abonați, iar cablul a câștigat exact atâția. Detaliile complete sunt în articolul nostru despre structura pieței de televiziune de la noi.
Deci grosul publicului românesc de sport se uită încă pe cablu sau pe satelit, unde întârzierea e de câteva secunde și nimeni nu o simte. Problema apare la aplicațiile de tip Digi Online, Antena Play sau Voyo, unde diferența față de receptorul din sufragerie se vede cu ochiul liber. Doi oameni care se uită la același meci, unul pe cablu și unul pe telefon, nu văd golul în aceeași secundă.
Și mai e ceva ce piața americană a rezolvat, iar noi nu. Pachetul combinat despre care vorbește sondajul american, televiziune în direct plus streaming într-o singură factură, la noi există doar parțial, prin includerea unor aplicații în abonamentele operatorilor. Nu e același lucru cu o grilă subțiată vândută ca produs separat, la preț mai mic.
Se poate repara
Protocoalele de latență redusă rezolvă problema tehnic. LL-HLS și LL-DASH taie segmentele în părți mai mici și le trimit înainte ca segmentul întreg să fie gata, prin transfer în bucăți peste containerul comun CMAF. Rezultatul măsurat e de 2-5 secunde, adică în zona cablului. Firma care a făcut sondajul despre sport a testat în iulie și un pas mai departe, transportul MoQ, gândit special pentru sport în timp aproape real.
Costul e mai mare: tampoane mai mici înseamnă mai puțină toleranță la fluctuațiile rețelei, deci mai multe opriri de imagine pe conexiuni slabe. Operatorii aleg deocamdată fiabilitatea. Sondajul spune că 14% dintre spectatorii de sport au început să considere asta o alegere greșită.
Niciun comentariu