Pe 7.800 de kilometri de drum, timp de 25 de zile, mașini cu telefoane la bord au măsurat rețelele mobile din România. Vodafone s-a clasat prima. E a cincea oară la rând.
Certificarea se numește „Best in Test” și o dă umlaut, o firmă de măsurători din Aachen, intrată din 2021 în grupul Accenture. Auditul de anul acesta s-a făcut între 6 și 30 mai, în 33 de localități și pe drumurile naționale și autostrăzile dintre ele. Traseul a atins zone unde locuiește în jur de 24% din populația țării. Operatorul a obținut primul loc la voce, la date și la fiabilitate.
Cum se strâng cele 1.000 de puncte
Nota finală e un singur număr, din maximum 1.000 de puncte, împărțit în trei. Serviciile de voce valorează 270 de puncte, serviciile de date 480, iar datele strânse de la telefoanele oamenilor 250. În fiecare grup, 60% din puncte se dau pe pragul minim de funcționare, restul pe cât de bine merge peste prag.
La voce se măsoară trei lucruri: apelul de la un telefon la altul, cu fereastră de 105 secunde și convorbire de 70, timpul până se leagă apelul și calitatea vocii, pe scara MOS. La date, șirul de probe e mai lung:
- încărcarea unor pagini de internet, reale și de referință;
- descărcarea unui fișier de 10 MB și trimiterea unuia de 5 MB;
- două filme pe YouTube, dintre care unul în direct;
- un test de joc și unul de apel prin aplicație.
Toate se repetă în orașe mari, în localități mici și pe drumurile dintre ele, cu ponderi diferite. Orașele contează cel mai mult.
Punctajul din acest an nu are încă varianta publică. Cel din 2024 o are. Certificatul umlaut pentru România arată din ce se adună o victorie de felul acesta.
| categorie | maxim | Vodafone | cel mai bun dintre ceilalți |
|---|---|---|---|
| voce | 270 | 264 | 257 |
| date | 480 | 437 | 431 |
| date de la utilizatori | 250 | 214 | 224 |
| total | 1.000 | 915 | 909 |
Șase puncte diferență la total, din o mie. Atât a despărțit în 2024 primul loc de al doilea.
Partea de test unde operatorul nu se clasează primul
Cele 250 de puncte de la urmă nu se măsoară din mașină. Vin de la telefoanele abonaților, adunate pe 24 de săptămâni, și privesc altceva: cât timp ai bandă largă, ce viteze obții, cât întârzie rețeaua, cât de stabilă e legătura. Acolo, în 2024, viteza medie de descărcare la abonații Vodafone a fost 32,9 Mbps. Cea mai bună de pe piață era 42,7. Pe această grupă, rețeaua s-a clasat a treia din patru.
Și în măsurătorile de anul acesta se vede aceeași diferență. Datele Ookla pe primul trimestru din 2026 arată 5G disponibil la Orange în 57% din timp, la Vodafone în 36% și la Digi în 25%. Viteza mediană de descărcare pe tot traficul e tot a Orange, 97,70 Mbps. Dar când chiar ai 5G, cel mai repede merge rețeaua Vodafone: 180,57 Mbps, dublu față de acum un an. Digi are 126,51 pe același indicator.
Cele două feluri de măsurătoare nu se contrazic. Măsoară lucruri diferite. Testul din mașină folosește un singur telefon de vârf, ținut în mod 5G preferat, afară, pe un traseu ales dinainte. Datele de la utilizatori vin de pe orice model de telefon, inclusiv din casă, unde semnalul trece prin pereți. Un abonat obișnuit trăiește mai mult în situația a doua.
Încă ceva s-a schimbat între cele două certificări. În 2024 se comparau patru rețele. Telekom nu mai e operator de sine stătător de la sfârșitul lui 2025, iar abonații pe contract au trecut la Vodafone și cei pe cartelă la Digi. Clasamentul de acum se face între trei nume.
În Marea Britanie, viteza garantată are preț de listă
Pe 3 septembrie, filiala britanică a pus în vânzare un abonament care vinde tocmai ce nu poate promite un test. Adică o viteză minimă, scrisă în contract.
Se numește SuperMobile și costă 3 lire pe lună peste abonamentele de viteză plină, sau 12 lire luate separat, lună de lună. Ce primești pe acești bani e un prag: minimum 15 Mbps la descărcare, oriunde ești în acoperirea numită 5G+. În zonele aglomerate, operatorul promite viteze de până la patru ori mai mari decât pe abonamentele obișnuite. Dacă pragul nu se respectă și problema nu se rezolvă în 30 de zile, clientul poate pleca fără penalizare.
În spate stă felierea rețelei, adică ceea ce se numește în engleză „network slicing”. Pe un miez 5G propriu, fără nimic împrumutat de la 4G, operatorul împarte aceeași rețea fizică în straturi virtuale independente. Feliile sunt fixe ca așezare. Dar resursele lor se pot elibera când într-o zonă nu sunt destui clienți pe ele, iar fiecare abonat primește în plus o pondere proprie la împărțirea capacității. Radioul merge pe 210 MHz în banda de 3,4 – 3,8 GHz, iar miezul e de la Ericsson.
Pragul funcționează numai în acoperirea 5G+, care înseamnă acum 60% din populația britanică, urcată de la 46% într-un an. Ținta anunțată e 99% până în 2030, cu 11 miliarde de lire investite în opt ani. În afara ei, abonatul trece pe o treaptă fără garanție. Restul țării nu intră în promisiune. Și rivalul de la EE pornise ceva asemănător pe 20 august, dar fără prag de viteză scris.
Merită privit și de la celălalt capăt. La un test făcut de operator în centrul Londrei, felia a atins 724 Mbps. Garanția vândută e de 15. Adică pragul nu spune cât de repede va merge, ci sub cât nu are voie să scadă.
Ce înseamnă legătura asta pentru piața de la noi
Certificatul și abonamentul britanic sunt două răspunsuri la aceeași întrebare: cum se dovedește că o rețea e bună. Unul o dovedește prin medie, măsurată de altcineva, o dată pe an, pe un traseu. Celălalt o vinde ca prag individual, scris în contract, cu bani în plus pe lună.
Diferența contează, fiindcă în Uniunea Europeană contractele de internet mobil nu sunt obligate să conțină o viteză minimă. Regulamentul privind internetul deschis cere, la mobil, doar viteza maximă estimată și viteza promovată. La internetul fix cere și minimul. Deci un prag de viteză pe mobil nu e obligație legală nicăieri în Uniune, e produs comercial.
Cadrul se scrie chiar acum. BEREC, organismul care adună autoritățile de reglementare europene, a pus în dezbatere un ghid despre felierea rețelelor 5G. Acolo se lămurește o graniță care decide tot: când o felie e internet obișnuit și când e serviciu specializat, scutit de regula tratamentului egal între trafice. Consultarea publică s-a închis pe 6 august.
La noi, produsul acesta nu are încă unde să existe. Felierea cere miez 5G Standalone, iar rețeaua Vodafone de acest fel din România e una privată, instalată în campusul Politehnicii din București. Prima rețea Standalone deschisă publicului larg pornește la Cluj, în toamnă, și e a Orange. Am scris pe larg despre prima rețea 5G Standalone comercială de la noi.
Orange și-a împărțit deja abonamentele în două trepte, Everyday 5G până la 500 Mbps și Fast Track 5G+ până la 1.500. Sunt plafoane, nu praguri, și nu costă mai mult decât înainte. Distanța până la modelul britanic e tocmai aceasta: acolo se plătește pentru ce se garantează în cel mai rău caz, nu pentru ce se poate atinge în cel mai bun.
Cine cumpără, deocamdată, decide după cifre de altă natură. La internet mobil, datele ANCOM de la sfârșitul lui 2025 dau peste 35% din piață pentru Digi și puțin sub 35% pentru Orange. Vodafone are 21%, dintr-un total de 22,3 milioane de conexiuni active. Și acest lucru arată ceva clar: certificatul de cea mai bună rețea și cota de piață stau, la noi, în mâini diferite.
Niciun comentariu