Circa 50 de milioane de euro pe an. Atât pune bugetul european la dispoziția presei, prin patru linii de finanțare care nu se suprapun, potrivit fișei publicate de Comisia Europeană.
În aceeași vară, alt organism al Uniunii a pornit procedura de aprobare pentru 17 standarde tehnice. Ele nu privesc redacțiile, ci fabricile: producătorii de aparate care se leagă la internet, de la routere până la televizoare. Aceeași Uniune, două căi. Pe una dă bani, pe cealaltă pune reguli.
Cei 50 de milioane, împărțiți pe patru linii
Prima linie se numește Multimedia Actions și finanțează relatarea independentă despre afacerile europene. Decizia de finanțare pe 2026 îi alocă 21,1 milioane de euro, împărțiți în două cereri de proiecte publicate în cursul anului. Banii merg spre reportaj paneuropean, producție online și producție radio.
A doua vine din programul Europa Creativă și se ocupă de pluralism. Comisia a pus acolo 13,8 milioane de euro, în două cereri gemene de câte 6,9 milioane: una pentru pluralism, cealaltă pentru colaborări între redacții din țări diferite. Proiectele durează de regulă 24 de luni. Cererea e anuală.
A treia e partea de cercetare și de infrastructură, din Digital Europe și Horizon Europe. De aici s-au alocat, între altele, 8 milioane de euro pentru un spațiu comun de date al organizațiilor de presă europene. Tot aici stau temele de cercetare despre cum se susține o redacție, cu termen în septembrie.
A patra e cea mai puțin cunoscută. Parlamentul European propune în fiecare an proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare, iar Comisia le continuă. Din ele s-au finanțat o rețea europeană de verificare a informațiilor, cu 1,6 milioane de euro, și observatorul care urmărește campaniile de manipulare.
Pentru ce se dau banii și cine poate cere
Scopurile sunt scrise în fișa Comisiei: jurnalism în colaborare, urmărirea riscurilor la adresa pluralismului, cartografierea încălcărilor libertății presei, apărarea jurnaliștilor amenințați, educație pentru media și întărirea spațiului public european.
Apărarea jurnaliștilor amenințați are linie proprie, de 3 milioane de euro pe doi ani. Mecanismul finanțat de acolo urmărește agresiunile împotriva ziariștilor din statele membre și din țările candidate, apoi oferă asistență juridică, ajutor de urgență și, la nevoie, mutarea persoanei în alt oraș. Alte 3 milioane merg spre redacțiile în exil din Ucraina, Rusia și Belarus.
La cererea pentru pluralism, solicitantul nu trebuie să fie neapărat o redacție. Comisia acceptă asociații de presă, organizații neguvernamentale, autorități publice, universități și centre de cercetare, singure sau în consorțiu. Un proiect ia cel mult 2,5 milioane de euro, iar Uniunea acoperă până la 90% din cheltuielile eligibile. Restul îl pune solicitantul. Sunt bani de proiect, nu subvenție.
Termenul de depunere pentru ediția 2026 a fost 4 februarie, cu evaluare în primăvară și rezultate în vară. Proiectele câștigătoare încep spre finalul anului. Depunerea se face doar prin portalul electronic al Uniunii, iar pe hârtie nu se primește nimic. Lista completă a liniilor deschise stă pe portalul de politici digitale al Comisiei.
Legea rezilienței cibernetice, pe înțelesul cumpărătorului
Aici se schimbă subiectul. În decembrie 2024 a intrat în vigoare un regulament european care cere ca aparatele și programele vândute în Europa să fie sigure din construcție, nu doar în prima zi de folosire. I se spune legea rezilienței cibernetice, iar numele sună mai complicat decât ideea.
Cine vinde un aparat legat la internet răspunde de securitatea lui cât timp îl folosește omul, nu până iese pe poarta fabricii.
De aici rezultă obligații concrete pentru producător:
- o perioadă de sprijin declarată, de cel puțin cinci ani, în care actualizările de securitate se dau gratuit;
- data la care se termină sprijinul, scrisă limpede, cu luna și anul, încă de la cumpărare;
- anunțarea autorităților europene în 24 de ore, când apare o breșă exploatată efectiv, și în 72 de ore la un incident grav;
- marcajul CE și declarația de conformitate, ca la orice produs de pe piața europeană;
- evaluare făcută de un organism independent, la categoriile socotite riscante.
Calendarul e împărțit în trei. Regulamentul a intrat în vigoare pe 10 decembrie 2024. Obligația de a raporta breșele se aplică din 11 septembrie 2026, adică de săptămâna viitoare. Restul, cerințele de securitate și marcajul, abia din 11 decembrie 2027.
Amenzile prevăzute urcă până la 15 milioane de euro sau 2,5% din cifra de afaceri mondială a firmei, în funcție de ce anume s-a încălcat. Se aplică suma mai mare.
17 standarde care spun cum, nu ce
Regulamentul spune ce trebuie obținut. Nu spune cum. Diferența aceasta o acoperă standardele, iar ETSI, organismul european de standardizare din comunicații, a deschis pe 13 august ancheta publică pentru 17 proiecte de standard din seria EN 304.
Textele au fost trimise către 41 de organizații membre din Europa, printre care institutele naționale de standardizare din Spațiul Economic European. Aprobarea se închide între mijlocul lui septembrie și mijlocul lui noiembrie 2026, în funcție de categoria de produs. Fiecare standard acoperă câte o categorie:
- routere, modemuri și comutatoare de rețea;
- sisteme de operare, browsere și programe de gestionare a parolelor;
- antivirus, paravane de protecție și legături private prin internet;
- asistenți și sisteme de securitate pentru casa inteligentă;
- jucării conectate la internet, brățări și ceasuri inteligente.
Cele 17 sunt doar partea pe produs. Prin mandatul de standardizare M/606, Comisia a cerut în total 41 de standarde, dintre care o parte sunt orizontale, adică se aplică tuturor produselor, indiferent ce fac ele.
Dacă textele trec, producătorul care le respectă obține ceea ce în limbajul pieței unice se numește prezumție de conformitate. Se consideră că a respectat legea, fără să întocmească dosarul de la zero. Cine nu le folosește trebuie să dovedească singur, cu documentație proprie, că a ajuns la același rezultat.
Cele două subiecte se ating într-un singur punct. Același buget european plătește și redacția care scrie despre o breșă de securitate, și procedura care stabilește cum se repară breșa. Unul se decide prin cereri de proiecte, celălalt prin vot în comitete tehnice.
Routerul de la operator intră în categoria riscantă
Pentru cititorul de la noi, împărțirea pe categorii contează mai mult decât numărul standardelor. Routerele și modemurile de internet se află pe lista produselor importante, unde legea nu face diferență între aparatul de acasă și cel profesional. Acolo evaluarea se face de un organism independent sau se sprijină pe aceste standarde, când vor fi gata.
Televizoarele inteligente și receptoarele intră în categoria de bază, unde producătorul își face singur evaluarea. Dar tot el rămâne cu perioada de sprijin de cinci ani și cu actualizările gratuite. Pentru un televizor cumpărat azi, aceasta înseamnă o dată de expirare anunțată chiar la vânzare, undeva după 2032.
Și nu e primul strat de reguli pe aceleași aparate. Din 1 august 2025, televizoarele și celelalte echipamente radio care se conectează la internet trebuie deja să respecte cerințe de securitate, printr-un act delegat la directiva echipamentelor radio. Comisia a adoptat în februarie regulamentul care îl abrogă, cu efect chiar pe 11 decembrie 2027, ziua în care legea rezilienței cibernetice preia totul.
Aparatele puse pe piață între cele două date rămân sub regulile vechi. La ce e deja în casă nu se schimbă nimic.
Ancheta publică pe primele standarde se închide la mijlocul lunii septembrie. Textele integrale și calendarul pe categorii sunt în anunțul ETSI, iar pagina Comisiei despre standardizare ține evidența a ce s-a livrat până acum.
Niciun comentariu