Din 20 iunie 2025, fiecare telefon și tabletă vândute în Uniunea Europeană poartă o etichetă energetică cu o notă de reparabilitate, de la A la E. La un an de la intrarea în vigoare, coaliția Right to Repair Europe a verificat ce scriu producătorii în baza de date a Comisiei. Rezultatul: peste 80% din modelele de telefon nu au informațiile de reparare cerute de lege. Analiza a apărut pe 7 septembrie 2026.
Ce a găsit verificarea
Coaliția a citit 2.334 de înregistrări de telefoane puse pe piață în ultimul an. Le-a luat din registrul european EPREL, baza de date la care duce codul QR de pe etichetă. Legea cere ca fiecare înregistrare să aibă o adresă web cu prețul pieselor de schimb și instrucțiunile de reparare. Doar 18% o aveau. Restul, nu.
- 50% aveau câmpul gol, fără nicio adresă
- 19% trimiteau la pagini fără nicio informație despre reparare
- 8% dădeau trimiteri fără rost, de tipul „vezi manualul”
- 5% trimiteau la magazinele Temu sau AliExpress
- 18% aveau o adresă bună, cu prețuri de piese sau instrucțiuni
Printre modelele cu probleme, coaliția numește mărci mari, Apple și Samsung, și producători mici, ca Oukitel sau Ulefone. Verificarea s-a extins și la uscătoarele de rufe, care au reguli asemănătoare din iulie 2025. Acolo 55% din modele erau neconforme. 27% cereau cont sau numărul de serie ca să arate ceva, iar 26% trimiteau la pagini generale de asistență.
Coaliția a mers și în magazine. Pe 12 mai 2026, într-un magazin MediaMarkt din Bruxelles, 19% dintre telefoanele expuse nu aveau eticheta. Pe situl german al aceluiași lanț, 30% dintre telefoane apăreau fără ea. A verificat și magazinul online Amazon.be, pe 27 august 2026. Concluzia coaliției e simplă. O rubrică goală acolo unde ar trebui să fie o adresă web se putea detecta automat. Mii de rubrici goale au trecut totuși neobservate de autoritățile de supraveghere.
Ce cere legea și cum se calculează nota
Regulile vin din două regulamente europene: 2023/1669 pentru etichetă și 2023/1670 pentru proiectarea ecologică. Se aplică din 20 iunie 2025. Producătorul trebuie să ofere piese de schimb timp de șapte ani după ce modelul iese din vânzare. Livrarea se face în 5 până la 10 zile lucrătoare. Actualizările de sistem de operare sunt obligatorii cel puțin cinci ani de la vânzarea ultimului exemplar. Bateria trebuie să reziste la 800 de cicluri de încărcare cu cel puțin 80% din capacitate. Comisia estimează că regulile ar economisi consumatorilor 20 de miliarde de euro până în 2030.
Nota de reparabilitate se calculează din șase criterii, cu ponderi fixe. Adâncimea demontării, adică câte piese trebuie scoase ca să ajungi la cea stricată, cântărește 25%. Tipul șuruburilor, sculele necesare, disponibilitatea pieselor, durata actualizărilor și informațiile de reparare au câte 15% fiecare. Nota și-o dă producătorul singur. Nimeni nu o verifică înainte. Tocmai de asta cere coaliția publicarea obligatorie a calculului complet din spatele fiecărei note, ca să poată fi controlat.
Prețul pieselor nu intră deloc în notă. Prețurile bateriilor de schimb găsite la verificare merg de la 14 la 128 de euro, iar litera de pe etichetă nu se schimbă cu prețul. Pentru comparație, indicele francez de reparabilitate, pe care cel european îl înlocuiește, ținea cont și de preț. Right to Repair Europe cere trei lucruri: prețul pieselor să intre în calcul, autoritățile să primească mai mulți oameni pentru control, iar ceasurile inteligente să intre și ele sub regulă. Următoarea etapă e deja programată: din februarie 2027, bateriile trebuie să poată fi schimbate de utilizator, cu excepții pentru unele aparate purtabile.
Ce înseamnă pentru cine cumpără un telefon în România
Eticheta e aceeași în toate țările Uniunii, deci și în magazinele de la noi. Pe ea vezi clasa energetică, autonomia bateriei în ore, rezistența la cădere, la praf și la apă, și litera de reparabilitate. Litera e dată de producător, nu de un laborator. Și nu spune nimic despre cât costă reparația. Un telefon cu nota B și o baterie de 100 de euro te costă mai mult la reparat decât unul cu nota C și baterie de 30.
Codul QR de pe etichetă duce la fișa din EPREL. Acolo ar trebui să găsești adresa cu prețurile pieselor și instrucțiunile. În patru cazuri din cinci, potrivit verificării, nu o găsești. Dacă vrei să știi cât costă o baterie sau un ecran înainte să cumperi, cere prețul în magazin sau caută pe situl de service al producătorului. Eticheta singură nu îți răspunde încă.
Supravegherea pieței e treaba fiecărui stat, nu a Comisiei. Coaliția cere Comisiei o platformă europeană unde oricine să poată raporta o etichetă lipsă sau o fișă goală. Până atunci, o rubrică goală în EPREL e o încălcare a legii pe care, potrivit verificării, nimeni nu a sancționat-o până acum.
Niciun comentariu