Eutelsat a depus la Comisia Federală pentru Comunicații a Statelor Unite (FCC) o cerere pentru încă 528 de sateliți, pe lângă flota OneWeb pe care o are deja în orbita joasă. Proiectul se numește Eutelsat Next. Iar dacă îl citiți alături de celelalte anunțuri din vara asta, se vede că orbita joasă a devenit o chestiune de stat, nu doar una de piață. Polonia a semnat pentru 656 de milioane de euro în programul european IRIS2, Rusia a ajuns la 40 de sateliți în orbită cu proiectul Rassvet, iar Ucraina merge mai departe cu un plan de 1,1 miliarde de dolari pentru o rețea proprie.
Ce cere Eutelsat de la FCC
Documentul depus la autoritatea americană descrie o constelație de 528 de sateliți, plus rezerve în orbită, împărțită în 24 de planuri orbitale cu câte 22 de sateliți fiecare. Altitudinea aleasă este de 1.220 de kilometri, exact cea a flotei OneWeb de acum. Deci cele două straturi par gândite să lucreze împreună, nu unul împotriva celuilalt.
Partea tehnică e cea care spune mai mult decât cifra din titlu. Legăturile către utilizatori se fac în banda Ku, cu până la 140 de fascicule pe satelit și cu procesare la bord. Legăturile către stațiile de sol se fac în banda Ka. Rețeaua ar urma să folosească în jur de 50 de porți de acces în lume, dintre care șase există deja pe teritoriul american. Acoperirea declarată merge între 60 de grade latitudine nordică și 60 de grade sudică. Adică fix banda în care intră toată Europa. Și, ca detaliu care contează pentru operatorii de telefonie, sateliții sunt descriși ca fiind compatibili cu standardele 5G.
Cererea la FCC e un pas administrativ. Nu o comandă la fabrică. Constructorul, calendarul de lansare și bugetul pentru cei 528 de sateliți nu au fost anunțate. Ce a anunțat operatorul, în schimb, e comanda către Airbus. 100 de sateliți la început, apoi încă 340 pe 12 ianuarie 2026, deci 440 în total. Produși pe o linie nouă la Toulouse, cu livrări de la sfârșitul acestui an. Sateliții ăștia sunt descriși ca având debit mai mare, integrare 5G și compatibilitate cu IRIS2.
Polonia își cumpără loc în IRIS2
IRIS2 e constelația de comunicații securizate a Uniunii Europene. 348 de sateliți în orbita joasă și în cea medie, potrivit prezentării Comisiei Europene, construiți de consorțiul SpaceRISE, din care fac parte Eutelsat, SES și Hispasat.
Pe 21 iulie 2026, la Varșovia, Polonia și-a formalizat contribuția la 656,3 milioane de euro, o creștere de peste 150 de milioane față de angajamentul anterior. Banii vin din planul național de redresare și dublează partea poloneză din segmentul spațial la 12 sateliți. Șase în orbita medie și șase în orbita joasă. Tot din ei se construiește o stație de sol la Varșovia, legată la rețeaua guvernamentală de fibră optică GovNet.
O săptămână mai târziu, pe 28 iulie, a venit și partea industrială. Eutelsat a anunțat semnarea unui memorandum cu Polonia, parafat de Jean-François Fallacher, directorul general al operatorului, și de Tomasz Szymański, secretar de stat la Ministerul de Interne polonez, la o ceremonie la care a participat și comisarul european pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius. Memorandumul deschide companiilor poloneze accesul la instalațiile operatorului pentru dezvoltarea și testarea terminalelor de utilizator IRIS2. Și mai prevede ceva foarte concret. Discuții pentru rezervarea a până la 2 Gbps de capacitate OneWeb deasupra Poloniei, până când IRIS2 intră efectiv în funcțiune. Ținta contractului comercial e iunie 2027.
Până când constelația europeană există, statul polonez vrea capacitate rezervată pe o flotă care zboară deja.
Rusia numără sateliți, Ucraina numără ani
De partea cealaltă a frontului, compania rusă Bureau 1440 a trecut de la teste la desfășurare. Pe 23 martie 2026, o rachetă Soiuz-2.1b a dus 16 sateliți Rassvet de la cosmodromul Plesețk. Pe 19 iulie au urmat încă 16. Compania a confirmat a doua zi separarea de treapta superioară și contactul cu centrul de control. Cu asta, proiectul a ajuns la 40 de sateliți în orbită. Planul declarat e serviciu comercial din 2027, cu o constelație extinsă la 250 de sateliți.
Ucraina lucrează la exact opusul dependenței. Compania Stetman continuă un plan de 1,1 miliarde de dolari pentru o rețea de 360 de sateliți controlată național, gândită să reziste la război electronic și să deservească utilizatori de stat și militari. Construcția se face printr-o societate mixtă numită UASAT. Împreună cu producătorul danez GomSpace. Primii 120 de sateliți ar urma să plece în 2027 cu SpaceX. Desfășurarea completă e programată până în 2030. În suma de 1,1 miliarde intră constelația, programele, serviciile de lansare, comisioanele și salariile, potrivit unui reprezentant al companiei. Se discută și o fabrică de sateliți în Ucraina, cu începere anul viitor, dacă finanțarea ține pasul.
Proiectul a trecut printr-un moment greu. Fondatorul companiei a murit pe 13 iunie, iar noua conducere s-a întâlnit la Bruxelles cu directorii producătorului danez ca să confirme că parteneriatul merge mai departe.
Ce se schimbă pentru cine are antenă în România
Pe termen scurt, nimic pe parabola fixă. Toate proiectele astea sunt în orbita joasă, la 1.200 de kilometri sau mai jos. Satelitul traversează cerul în câteva minute. O antenă îndreptată spre 13°E sau spre 0,8°V nu are cum să îi urmărească. Acolo e nevoie de terminal cu urmărire electronică, nu de LNB pe braț fix. Televiziunea DTH și internetul din orbita joasă folosesc aceeași bandă Ku. Dar sunt două meserii diferite.
Pe termen mediu, partea interesantă e stația de la Varșovia. Flancul estic al Uniunii primește infrastructură de sol pentru comunicații guvernamentale securizate, iar România e pe aceeași margine a hărții. Capacitatea rezervată națională, de tipul celor 2 Gbps negociați de Polonia, e modelul care se va repeta. Cine urmărește subiectul are de citit secțiunea de comunicate de presă a operatorului și pagina Comisiei Europene dedicată programului IRIS2.
Iar cifra care pune totul în perspectivă e alta. Adunate, cererile depuse și comenzile ferme din vara asta trec de 1.300 de sateliți europeni în orbita joasă, fără să numărăm ce zboară deja.
Niciun comentariu