NASA a ales firma Blue Origin, a lui Jeff Bezos, ca să dezvolte următoarea rețea de comunicații de la Marte. E un contract cu preț fix, în valoare de până la 700 de milioane de dolari, și a fost anunțat de agenția americană la începutul lui septembrie. Blue Origin trebuie să proiecteze, să construiască, să lanseze și apoi să și opereze rețeaua. Termenul de livrare a satelitului e 31 decembrie 2028, iar rețeaua ar urma să fie funcțională pe orbita lui Marte până în 2030.
Numele oficial e Mars Telecommunications Network. În spatele lui stă o schimbare: până acum, comunicațiile cu roboții de pe Marte s-au bazat pe sateliți care nu au fost trimiși acolo pentru asta. NASA vrea, pentru prima oară, un satelit dedicat, care să nu facă altceva decât să transmită datele în ambele sensuri.
Cum ajunge un semnal de pe Marte pe Pământ
Ai crede că un rover trimite pozele direct pe Pământ. Aproape niciodată nu se întâmplă așa. Ca să comunice direct cu Pământul, un rover ar avea nevoie de o antenă mare și de multă energie, iar viteza de transmisie ar fi oricum mică. În plus, din cauza rotației lui Marte, roverul nu vede Pământul circa 12 ore pe zi.
Așa că datele urmează o cale ocolită. Roverul transmite în sus, pe unde radio UHF, către un satelit care trece pe deasupra. Această legătură atinge până la 2 megabiți pe secundă, mult mai mult decât ar obține roverul singur. Satelitul colectează informația și o trimite mai departe pe banda X, către Pământ. Aici o recepționează antenele uriașe din rețeaua Deep Space Network, cele trei complexe din California, Spania și Australia.
Dificultatea e distanța. Marte se află între 55 și 400 de milioane de kilometri de noi, în funcție de cum sunt așezate cele două planete pe orbite. Un semnal, care merge cu viteza luminii, parcurge distanța într-un sens între 3 și 22 de minute. O întrebare și un răspuns pot dura, la distanță maximă, aproape trei sferturi de oră. De aceea nimeni nu conduce un rover în timp real. I se trimit comenzi dinainte, iar el ocolește singur pietrele.
Sateliții care asigură acum legătura sunt vechi
Această sarcină o îndeplinesc azi doi sateliți americani vechi. Mars Odyssey a ajuns pe orbită în 2001, iar Mars Reconnaissance Orbiter în 2005. Amândoi au depășit demult durata de viață pentru care au fost proiectați. Le ajută două sonde europene, Trace Gas Orbiter și Mars Express, prima preluând acum cel mai mult trafic dintre toate.
Cât de fragilă e această rețea s-a văzut recent. Sonda MAVEN, care servea drept rezervă pentru releu, a încetat să mai transmită în decembrie 2025, iar în iunie 2026 NASA a declarat misiunea încheiată, fiindcă nu a mai putut fi recuperată. Când un satelit de rezervă dispare și ceilalți doi de bază sunt tot mai uzați, întrebarea nu mai e dacă trebuie înlocuiți, ci cine îi înlocuiește.
Datele confirmă și ele situația. Trace Gas Orbiter transmite cam 2.200 de megabiți pe zi, iar Mars Reconnaissance Orbiter în jur de 850. Fiecare misiune nouă trimisă acolo se bazează pe aceiași sateliți, deja încărcați.
De ce tocmai acum
Motivul e traficul în creștere. NASA pregătește tot mai multe misiuni robotice spre Marte, iar în spatele lor se profilează misiunile cu echipaj uman. Oamenii înseamnă cu totul alte cantități de date: video, telemetrie, comunicații care nu pot aștepta un satelit uzat să treacă pe deasupra. Rețeaua nouă e concepută să ofere capacitate mai mare și o legătură mai sigură, ca să nu se ajungă în situația în care un rover are date de trimis, dar nu are pe unde.
Satelitul se fabrică pe platforma Blue Ring a firmei, un aparat cu propulsie mixtă, electrică solară și chimică, aflat deja în producție la uzina din Huntsville, statul Alabama. Șeful Blue Origin, Dave Limp, a spus că aparatul pentru această misiune e deja pe linia de asamblare.
Contractul a venit după o cerere de oferte lansată de NASA în mai. Nu a fost singura firmă în cursă. Rocket Lab a concurat și ea, propunând un satelit pe platforma proprie, Explorer. În cele din urmă NASA a ales Blue Origin. E aceeași abordare pe care agenția o folosește tot mai des: nu își mai dezvoltă singură toată infrastructura, ci cumpără serviciul de la firme private, așa cum face de ceva vreme pentru zborurile spre Stația Spațială și pentru misiunile spre Lună.
Ce urmează se poate urmări pe pagina de comunicate a NASA, unde e publicat anunțul complet, cu termenele exacte. Până în 2030 mai e timp, dar satelitul care va ține Marte conectat cu Pământul se fabrică de pe acum.
Niciun comentariu