Prima dată când această rachetă a decolat, în martie 2025, s-a prăbușit în mare la câteva zeci de secunde după ce a părăsit rampa. A doua oară a ajuns pe orbită. Pe 5 septembrie 2026, racheta Spectrum a companiei germane Isar Aerospace s-a ridicat de la Andoya, în nordul Norvegiei, și și-a dus încărcătura pe o orbită joasă. E prima lansare comercială reușită către orbită făcută de pe continentul european.
Această deosebire trebuie analizată cu atenție. Europa lansează rachete de zeci de ani, dar de la Kourou, din Guyana Franceză, adică de peste ocean. Ce s-a schimbat acum e că o firmă privată a ajuns pe orbită cu propria rachetă, decolând chiar de pe pământ european. Nu e primul zbor spațial al Europei. E primul de acest fel.
La bord au fost cinci sateliți mici, de tip CubeSat, plus un experiment care rămâne prins de treapta a doua. Îi construiseră echipe universitare și firme mici: Universitatea Tehnică din Berlin, universitatea din Maribor, o echipă studențească de la Viena, o universitate norvegiană și câteva companii de profil. Toți au ajuns, după cifrele agenției europene, pe o orbită heliosincronă la circa 500 de kilometri.
La numărătoare, sursele nu spun chiar același lucru. Agenția Spatială Europeană a vorbit de șase sateliți mici și o demonstrație tehnologică. Manifestul misiunii precizează cinci CubeSat și un experiment nedetașabil. Diferența vine din cum se socotește experimentul care nu se desprinde.
De la o prăbușire în mare la o lansare pe orbită
Primul zbor, din 30 martie 2025, s-a terminat prost. Racheta a pierdut controlul imediat după decolare și a căzut în mare, unde a explodat. Ancheta a stabilit că o supapă de aerisire s-a deschis când nu trebuia, iar racheta și-a pierdut orientarea. Nu avea sateliți la bord atunci, era un zbor de probă. Firma spusese de la început că un prim zbor care adună date e deja un câștig, chiar fără să ajungă sus.
Spectrum e o rachetă de două trepte, făcută pentru sarcini ușoare. Parametrii ei sunt:
- înălțime: 28 de metri
- diametru: 2 metri
- motoare: zece de tip Aquila, nouă pe prima treaptă și unul pe a doua
- combustibil: propan și oxigen lichid
- sarcină utilă: până la 1.000 de kilograme pe orbită joasă, 700 pe cea heliosincronă
Cifra de o mie de kilograme o așază în categoria lansatoarelor mici. Nu e o rachetă care duce un satelit greu de televiziune pe orbita geostaționară, unde stau cei de la care prinzi programele pe antena de acasă. E făcută pentru grupuri de sateliți mici, pe orbite joase.
O firmă tânără, cu bani și comenzi
Isar Aerospace e din Ottobrunn, lângă Munchen, și a fost înființată în 2018. Până acum a atras peste 400 de milioane de euro de la investitori. Numai în 2026 a atras încă 270 de milioane, potrivit cifrelor comunicate de firmă. În august semnase cu agenția europeană un contract de aproape 200 de milioane, în programul numit European Launcher Challenge.
Comenzile vin și din alte părți. Cea mai mare parte a lor, în jur de 60%, e din zona de apărare. Firma a mai anunțat și o misiune de curățare a deșeurilor din spațiu, cu un partener japonez, programată pentru 2027 sau 2028. Tot de la Andoya.
Ce spune Isar în continuare contează mai mult decât acest zbor. Firma a precizat că reușita dă un impuls pe termen scurt, dar adevărata probă e producția: să facă destule rachete cât să lanseze des. Ținta pusă e să ajungă la zeci de lansări pe an. Deocamdată are un singur zbor reușit.
Ce înseamnă pentru sateliții de televiziune și internet
Legătura cu ce urmărești tu, ca abonat, vine din felul în care ajung sateliții pe cer. Îi duce cineva acolo, iar Europa a rămas ani buni cu puține variante proprii. După ce și-a oprit colaborarea cu rachetele rusești Soyuz, a lansat chiar cu SpaceX, ca să nu rămână pe dinafară. Racheta europeană mare, Ariane 6, a întârziat și ea mult față de planul inițial.
O rachetă mică precum Spectrum nu înlocuiește rachetele mari. Duce sateliți mici, în grupuri, pe orbite joase. Așa se formează constelațiile care oferă internet și semnal de oriunde, cum e Starlink. Uniunea Europeană își ridică propria constelație, numită IRIS2, pentru comunicații sigure. Prima lansare e așteptată în 2029, cu rachete europene, și rețeaua întreagă până în 2030.
Pentru o rețea ca IRIS2, sateliții de pe orbitele joase pot fi duși tocmai cu lansatoare mici ale firmelor noi, în timp ce partea grea rămâne pe rachetele mari. Cu cât Europa are mai mulți furnizori, cu atât depinde mai puțin de o singură rachetă sau de o companie din afară. Nu e independență deplină. E o variantă în plus, și asta contează.
Un lucru merită spus limpede. A lansa sateliții pe orbită nu e totuna cu a-i vedea funcționând. Firma a confirmat lansarea și desprinderea încărcăturii. Verificarea că fiecare satelit chiar funcționează vine după, de la echipele care l-au construit. Următorul zbor Spectrum se anunță abia după ce firma își crește producția.
Niciun comentariu