Transferul unui volum mare de fișiere în Windows creează adesea impresia că sistemul s-a blocat exact când bara de progres atinge 99%. Viteza indicată în fereastra File Explorer scade la zero octeți pe secundă. Timpul estimat devine inutil, iar utilizatorul nu știe dacă operațiunea mai înaintează sau a eșuat.
Bara de progres măsoară volumul de date trimis de sistem, nu operațiunile finalizate fizic pe suportul de stocare. În practică, afișarea procentului de 99% înseamnă de cele mai multe ori că datele au fost transmise, însă Windows nu a terminat încă lucrul cu ultimul fișier. Sistemul poate aștepta ca unitatea externă să finalizeze salvarea datelor, să actualizeze înregistrările sau să gestioneze alte sarcini de fundal.
Memoria cache de scriere și politicile de stocare din Windows
Comportamentul sistemului la transferul pe memorii externe depinde de modul în care este gestionată memoria tampon.
Pentru mediile de stocare externe, politica implicită din versiunea Windows 10 1809 este setarea Quick removal din Windows, care poate fi configurată individual pentru fiecare dispozitiv. Această opțiune dezactivează memoria cache de scriere pe disc pentru a permite deconectarea stick-ului fără comanda Safely Remove când nu există scrieri active, însă poate reduce performanța sistemului în timpul transferurilor. Dacă unitatea este configurată pe Better performance, Windows poate acumula datele în memoria RAM, iar pentru eliminarea sigură a dispozitivului este obligatorie comanda Safely Remove. Deconectarea unității externe în timpul unei operațiuni active atrage riscul pierderii datelor.
Datele acumulate în memorie sunt scrise ulterior pe suportul de stocare. Stagnarea la 99% nu înseamnă automat că Windows descarcă memoria cache, motivul putând fi o altă limitare a unității destinație.
Fișiere mici, verificarea în Task Manager și comanda Robocopy
Diferența de viteză iese în evidență când muți o arhivă unică față de mii de fișiere mici. Transferul fragmentat în mii de fișiere mici durează considerabil mai mult decât copierea unui singur fișier mare. Fiecare fișier creat forțează sistemul să scrie metadate, atribute și marcaje temporale în sistemul de fișiere. Scanarea în timp real executată de programele antivirus poate adăuga o întârziere la fiecare fișier nou creat.
În loc să întrerupi transferul cu gândul că File Explorer s-a blocat, poți verifica activitatea reală a discului în utilitarul Task Manager prin comanda rapidă Ctrl + Shift + Esc. În fila Performance, la secțiunea discului destinație, este util să urmărești împreună indicatorii Active Time, Write Speed și Average Response Time. Dacă parametrul Active Time rămâne aproape de 100% în timp ce viteza de scriere este foarte mică, unitatea este în continuare ocupată cu operațiuni de stocare.
Pentru transferuri masive, utilitarul Robocopy lansat în 1996 în pachetul Windows NT 4.0 Resource Kit permite ocolirea interfeței File Explorer prin linia de comandă. Metoda nu elimină limitările tehnice ale unei unități lente, dar ajută la gestionarea fișierelor voluminoase.
Ghidul tehnic de pe portalul oficial Microsoft Learn recomandă utilizarea parametrului /J pentru transferul fără tamponare intermediară de fișiere (unbuffered I/O), opțiune utilă pentru copierea fișierelor foarte mari pe medii externe.
Articol documentat de redacția HD Satelit din surse publice. Foto: Shixart1985, CC BY 2.0, Wikimedia Commons.










Niciun comentariu