Comisia Europeană a semnat pe 7 august înțelegerea care trece proiectul IRIS2 de la planuri la etapa de construcție. Alături de ea a semnat SpaceRISE, consorțiul de companii care va dezvolta rețeaua. E vorba de constelația de sateliți cu care Uniunea vrea comunicații sigure, controlate de Europa.
Odată cu semnătura, proiectul s-a și mărit. Rețeaua ajunge la 348 de sateliți, după ce planului i s-au adăugat 66. Investiția totală anunțată trece acum de 15,6 miliarde de euro. Primele lansări sunt așteptate în 2029.
O rețea de 348 de sateliți, pe două orbite
IRIS2 înseamnă „infrastructură pentru reziliență, interconectare și securitate prin satelit”. E răspunsul Uniunii la nevoia de comunicații pe care să le controleze singură, fără să depindă de sisteme din afara continentului.
Constelația stă pe două orbite. 330 de sateliți merg pe orbita joasă (LEO), la circa 1.200 de kilometri altitudine. Alți 18 urcă mult mai sus. Stau pe orbita medie (MEO), pe la 8.000 de kilometri. Dintre cei de pe orbita joasă, 66 sunt un strat nou, adăugat acum pentru apărare, securitate și situații de urgență.
Stratul acesta e miezul deciziei din august. Comisia spune că, prin el, capacitatea guvernamentală sigură din Uniune crește cu peste 60 la sută, iar la nivel mondial cu 54 la sută. Andrius Kubilius, comisarul pentru industria de apărare și spațiu, a legat direct anunțul de această creștere.
Semnătura a venit după o etapă tehnică numită Rendez-vous 1. Atunci s-au fixat forma finală a sistemului, capacitatea, prețul-țintă și banii pe care îi pun operatorii. Cu ea trecută, proiectul are un plan concret, nu doar o intenție.
HispaSat ia partea de la sol, Eutelsat orbita joasă, SES pe cea medie
Trei companii au rolul principal, prin consorțiul SpaceRISE. HispaSat din Spania, Eutelsat din Franța și SES din Luxemburg. Fiecare a primit o parte clară.
HispaSat se ocupă de tot ce este la sol. Compania e contractor principal pentru segmentul terestru, adică antenele, centrele de comandă și legăturile cu rețelele de la sol. Partea aceasta depășește singură 1,6 miliarde de euro, iar HispaSat investește până la 600 de milioane. Luis Mayo, directorul general, spune că firma își întărește astfel locul între companiile mari din spațiul european.
Eutelsat conduce partea de pe orbita joasă. Compania franceză proiectează, lansează și operează constelația LEO, cea mai numeroasă. E vorba de sateliți care lucrează în bandă Ka, inclusiv o variantă militară, și în bandă Ku. Eutelsat a angajat peste 2,2 miliarde de euro în infrastructura comună, până în 2034. Compania mai pune în jur de un miliard pentru 229 de sateliți OneWeb, rețeaua pe care o are deja pe orbita joasă.
SES se ocupă de orbita medie. Firma din Luxemburg fabrică cei 18 sateliți MEO și le realizează montajul și testele la sediu. Serviciul de pe orbita medie ar trebui să pornească în 2030. SES e și integratorul de sistem, adică cel care leagă terminalele utilizatorilor și dirijează traficul între cele două orbite. Pentru segmentul MEO, compania a pus deoparte până la 1,35 miliarde de euro.
Tot SES e și principalul nume din distribuția de televiziune în Europa. Compania transmite o parte însemnată din canalele pe care le vedem, iar la târgul de profil de la Amsterdam, din septembrie, își prezintă soluțiile noi de distribuție. Deci vorbim de un operator care e deopotrivă pe segmentul de apărare și pe cel de televiziune.
Sateliții nu îi fac operatorii, ci fabricile de profil. La fabricarea lor lucrează nume mari din industria europeană: Airbus Defence and Space, Thales Alenia Space, OHB și Aerospacelab. Consorțiul le împarte comenzile, iar producția se întinde pe mai mulți ani.
Companiile nu investesc degeaba. În schimbul investiției, primesc dreptul să vândă comercial o mare parte din capacitatea rețelei. SES, de pildă, păstrează în jur de 90 la sută din capacitatea de pe orbita medie pentru clienți proprii, de la firme la operatori de internet. Așa arată înțelegerea: statul are comunicații sigure, companiile au ce vinde.
Banii și calendarul: primele lansări în 2029
Prețul programului a crescut odată cu ambiția. La semnarea din decembrie 2024, IRIS2 valora în jur de 10,5 miliarde de euro. După accelerare și după cei 66 de sateliți în plus, totalul anunțat depășește 15,6 miliarde.
Banii vin din trei părți: bugetul Uniunii, Agenția Spațială Europeană și companiile din consorțiu. Partea privată ajunge până la 4 miliarde de euro. Și statele au pus bani. Spania a anunțat între 1,6 și 2 miliarde, Polonia 656 de milioane, Ungaria 500 de milioane.
Calendarul e acum ferm. Primii sateliți pleacă spre orbită în 2029. Serviciile sigure încep imediat după. Partea comercială a lui Eutelsat ar trebui să fie gata pe la mijlocul lui 2032.
Miza reală e independența față de Starlink
Europa se grăbește acum dintr-un motiv clar. Piața internetului prin sateliți de pe orbita joasă e dominată azi de un singur operator american, Starlink. Iar războiul din Ucraina a arătat cât de fragil e să te bazezi pe rețeaua altcuiva. Așa că Uniunea vrea o rețea a ei. Pe aceasta nu o poate închide nimeni din afară.
Pentru statele membre, printre care și România, câștigul are două laturi. Vor avea comunicații guvernamentale și de apărare pe care le stăpânește Europa. Și vor avea internet acolo unde cablul și antenele terestre nu ajung: la munte, în sate izolate, pe mare.
Deocamdată nimeni nu recepționează nimic acasă. IRIS2 nu e o rețea de televiziune și nu se recepționează cu o antenă din curte. E o infrastructură de stat și de firme, cu terminale dedicate. Dar peste ea se va sprijini, în anii următori, o bună parte din legăturile sigure ale continentului. Primul test adevărat vine în 2029, când pleacă primii sateliți.
Niciun comentariu