Industria sateliților traversează o transformare majoră. Cea de-a 32-a ediție a raportului Novaspace Satellite Connectivity & Video Markets arată că segmentul de date va depăși definitiv sectorul video în următorul deceniu în lumea sateliților, marcând o schimbare profundă în structura veniturilor globale din servicii prin satelit.
Potrivit analizei, ponderea aplicațiilor de date în totalul veniturilor va crește de la 21% în 2024 la 55% până în 2034. În aceeași perioadă, segmentul video (până acum dominant) își va pierde treptat rolul principal, pe fondul creșterii accelerate a conectivității globale și al extinderii constelațiilor de sateliți pe orbită joasă și medie (NGSO).
Diferența dintre NGSO și GEO ține de altitudinea orbitei și de modul în care satelitul se mișcă în raport cu Pământul. Ambele sunt tipuri de orbite folosite pentru comunicații, dar au caracteristici foarte diferite.
GEO (Geostationary Earth Orbit) înseamnă orbită geostaționară. Sateliții GEO se află la o altitudine de aproximativ 35.786 km deasupra ecuatorului și se mișcă exact cu aceeași viteză de rotație ca Pământul. Asta înseamnă că, privit de la sol, satelitul pare „fix” pe cer, mereu deasupra aceluiași punct. Avantajul principal este că oferă acoperire continuă pe o zonă foarte mare (până la o treime din glob cu un singur satelit). De aceea, sateliții GEO sunt folosiți de zeci de ani pentru televiziune, radiodifuziune, comunicații fixe și servicii meteorologice. Dezavantajul este latența mare (semnalul are nevoie de peste 0,25 secunde pentru a urca și coborî) ceea ce face mai dificilă utilizarea pentru aplicații interactive sau conexiuni rapide la internet.
NGSO (Non-Geostationary Orbit) se referă la orbiți mai joase decât GEO, cum sunt LEO (Low Earth Orbit, 500–2.000 km) și MEO (Medium Earth Orbit, 2.000–20.000 km). Sateliții NGSO nu rămân deasupra aceluiași punct, ci se deplasează rapid pe cer și formează constelații, grupuri de sute sau chiar mii de sateliți care lucrează împreună pentru a asigura acoperire globală. Avantajul NGSO este latența foarte mică (semnalul ajunge în câteva milisecunde), viteza mare de transfer și acoperirea uniformă inclusiv în zone fără infrastructură terestră. De aceea, constelații precum Starlink (SpaceX), OneWeb, Amazon Kuiper sau Eutelsat OneWeb folosesc acest tip de orbită.
Cele două tipuri nu se exclud, ci devin tot mai complementare: multe companii adoptă o strategie multi-orbită, combinând GEO pentru stabilitate și NGSO pentru viteză și latență redusă.
Industria comunicațiilor prin satelit se află într-un punct de cotitură. Inovația, strategiile multi-orbită și influența adusă de constelațiile NGSO nu doar schimbă regulile pieței, ci deschid complet noi orizonturi pentru conectivitate, calitatea serviciilor și creștere economică.
După o perioadă de stagnare, raportul estimează că veniturile totale din serviciile prin satelit vor reveni pe creștere începând cu 2025. De la 101 miliarde de dolari în 2024, acestea ar urma să ajungă la 122 de miliarde până în 2034. Toată această creștere va fi susținută exclusiv de aplicațiile de date, care se estimează că își vor tripla valoarea până la 67 de miliarde de dolari în următorul deceniu.
Extinderea va fi susținută de mai multe direcții, de la mobilitatea terestră și maritimă, la rețelele corporative și aplicațiile guvernamentale. În esență, cererea pentru conectivitate rapidă și sigură în zone izolate sau mobile devine principalul motor al pieței.
Între 2023 și 2025, capacitatea totală de transmisie a crescut de 3,5 ori, ajungând la 105 Tbps. Impresionant este faptul că 95% din această capacitate provine din sisteme de tip NGSO, iar 93% este atribuită rețelei Starlink. Estimările arată că între 2025 și 2030, peste 99% din noua capacitate adăugată la nivel global va veni tot din segmentul NGSO.
Această creștere masivă a ofertei a dus la scăderea prețurilor pentru capacitatea de internet prin satelit, ceea ce face posibilă extinderea către piețe care până recent erau inaccesibile. Rezultatul este o democratizare a conectivității prin satelit și apariția unor aplicații noi, inclusiv soluții de comunicații mobile pentru vehicule, trenuri sau transporturi logistice.
Evoluția NGSO a schimbat însă și dinamica industriei clasice GEO. Numărul comenzilor pentru sateliți geostaționari mari a scăzut considerabil, operatorii preferând o strategie de tip „așteptare și observare”. Multe companii se orientează acum către platforme mai mici, adaptate regional, sau aleg să integreze servicii NGSO în propriile oferte, ca măsură de adaptare și supraviețuire.
Raportul Novaspace confirmă o realitate tot mai vizibilă: serviciile video prin satelit își pierd treptat supremația, în timp ce aplicațiile de date (alimentate de rețele globale flexibile și prețuri mai scăzute) devin motorul noii ere a comunicațiilor spațiale. România, care a beneficiat în ultimii ani de extinderea rețelelor Starlink și de interesul tot mai mare pentru comunicații prin satelit de bandă largă, face parte deja din această tendință globală de tranziție de la televiziunea prin satelit la conectivitatea prin satelit.
