Televiziunea prin satelit oferă numeroase canale Free-to-Air (FTA), adică transmise necriptat, recepționabile gratuit cu o simplă antenă și receptor adecvat. Cu toate acestea, există și posturi tv gratuite (fără abonament) care aleg să cripteze semnalul prin satelit. Care sunt motivele tehnice, legale și comerciale din spatele acestei practici?
Motive tehnice pentru criptare
Controlul accesului la semnal: Chiar dacă un canal nu percepe taxă de abonament, criptarea permite difuzorului să controleze cine poate recepționa efectiv semnalul. Prin sistemele de acces condiționat (CAS), semnalul este criptat astfel încât doar posesorii unor dispozitive autorizate (de exemplu un receptor cu smartcard valid) îl pot decoda. Acest lucru asigură că transmisia gratuită rămâne totuși restricționată la publicul țintă (ex: cetățenii dintr-o anumită țară sau abonații unei platforme partenere). Din punct de vedere tehnic, fiecare receptor autorizat primește cheile de decriptare (Entitlement Messages) necesare pentru a debloca fluxul, în timp ce pentru restul publicului semnalul rămâne neinteligibil.
O mică protecție împotriva redistribuirii neautorizate: Criptarea servește și ca măsură anti-piraterie. Un semnal satelit necriptat poate fi redistribuit ilegal foarte ușor (de exemplu retransmis pe internet fără acordul deținătorului). Prin criptare, radiodifuzorul îngreunează un pic accesul neautorizat la conținut și eventual îl marchează pentru identificarea abonatului, atunci când se face retransmisie pe internet. Unele televiziuni FTA criptează temporar în timpul transmisiunilor sportive. În general, proprietarii de conținut (filme, seriale, competiții sportive) cer criptarea tocmai pentru a preveni distribuția necontrolată a programelor lor. De aceea, obligația tehnică de criptare este adesea impusă de deținătorii de drepturi asupra conținutului premium. Desigur, metoda nu e infailibila, dar cel puțin blochează pirații începători.
Motive legale și de licențiere
Drepturi de difuzare geografice: Cel mai important motiv legal este legat de licențele teritoriale de difuzare. Multe canale gratuite difuzează filme, seriale, evenimente sportive sau alte programe achiziționate de la producători internaționali. Contractele de licențiere limitează adesea difuzarea la o anumită țară sau regiune. Dacă televiziunea respectivă ar emite necriptat prin satelit, semnalul s-ar putea recepționa în toată Europa (sau pe o arie largă a spotului satelitului), încălcând aceste restricții teritoriale. Criptarea permite canalului să restricționeze recepția doar la publicul din țara respectivă (prin distribuirea smartcard-urilor doar rezidenților, de pildă) și astfel să respecte drepturile de difuzare. Un caz notoriu este cel al BBC din Marea Britanie: inițial, BBC a emis pe satelit criptat, deoarece fasciculul satelit acoperea și Europa continentală, iar studiourile de la Hollywood și deținătorii de drepturi sportive s-au plâns că transmisiile BBC ajungeau gratuit în afara Regatului Unit, subminând vânzarea separată a drepturilor pe țări. Soluția a fost fie criptarea, fie trecerea pe spot beam restrâns (cum a procedat BBC ulterior, emițând necriptat dar cu acoperire limitată la insule).
Costuri de licență mai mici pentru semnal criptat: În industria tv, drepturile de conținut pentru difuzarea free-to-air prin satelit (în clar, recepționabil oriunde e semnal) sunt adesea mai scumpe decât pentru difuzarea criptată. Motivul este evident: un semnal FTA prin satelit acoperă zeci de țări, deci difuzorul ar trebui să plătească pentru drepturi pan-europene. De aceea, multe posturi publice europene preferă varianta free-to-view (gratuit, dar criptat), drepturile de achiziție a programelor fiind mai accesibile financiar în acest mod. Spre exemplu, televiziunea publică austriacă ORF a decis criptarea canalelor sale pe satelit strict din motive de copyright: conform contractelor, a fost obligată să nu emită liber peste granițe. Astfel, ORF1 și ORF2 sunt codate pe satelitul Astra, iar abonaților din Austria li se oferă gratuit un smartcard (la achitarea taxei tv) pentru decriptare. Măsura asigură că, legal, ORF difuzează “gratuit” doar în rândul publicului autorizat (cetățenii austrieci), prevenind recepția neautorizată în țările vecine sau alte țări europene.
Obligații față de deținătorii de drepturi: Uneori criptarea nici măcar nu este opțională, ci este impusă contractual. Studiourile de film și organismele sportive includ clauze în acorduri cerând ca difuzarea pe satelit să fie fie geoblocată (prin criptare), fie limitată tehnic la teritoriul licențiat. Astfel de cerințe legale fac ca și canale finanțate public (fără abonament) să cripteze emisia satelit. Unele posturi publice transmit codificat pe satelit, dar oferă soluții de vizionare gratuită pentru cetățeni, tocmai pentru a respecta licențele de conținut. Situații similare întâlnim în Olanda (majoritatea canalelor naționale sunt disponibile satelit doar codat), Italia (unele programe RAI se criptează când apar restricții de copyright), Spania sau alte țări unde subtitrarea este folosită (și deci semnalul necodificat ar fi ușor de urmărit și în afara granițelor).
Motive comerciale și de distribuție
Parteneriate cu platforme DTH: Dincolo de obligațiile tehnice și legale, intervin și rațiuni comerciale. Multe canale “gratuite” fac parte din oferta unor platforme satelit pay-TV (DTH – direct-to-home), alături de canale cu plată. Operatorii DTH (precum Sky, Canal+, Digi, Focus Sat ș.a.) doresc să includă și posturile populare gratuite în pachetele lor, pentru a oferi o grilă completă. În aceste cazuri, criptarea devine o condiție comercială: operatorul DTH (deoarece are costuri de distribuție prin satelit) acceptă să fie difuzat numai codat prin platforma respectivă, asigurându-se astfel că telespectatorii îl vor recepționa doar prin intermediul abonamentelor/platformei (chiar dacă canalul nu cere el însuși abonament). Practic, se creează o exclusivitate indirectă: canalul gratuit nu poate fi urmărit de oricine cu o antenă, ci numai de clienții platformei partenere (sau de cei care achiziționează echipamentul oficial al platformei). Acest aranjament are beneficii reciproce: operatorul DTH câștigă atractivitate având în pachet și canale în mod normal gratuite (ex: posturi naționale), iar televiziunea își extinde acoperirea satelit fără costuri proprii de uplink.
Exclusivitate și concurență: În unele situații, criptarea unui canal gratuit ține de strategii concurențiale. De exemplu, în Italia, grupul Mediaset (televiziune comercială gratuită) și-a criptat inițial canalele pe satelit pentru a nu fi ușor accesibile abonaților platformei rivale Sky Italia. În loc să emită liber, Mediaset a preferat să lanseze propria soluție (Tivùsat) pe Eutelsat, menținând astfel un anumit grad de exclusivitate și control asupra modului în care publicul le recepționează conținutul. Situația a generat și litigii: la un moment dat, justiția italiană a decis că RAI, fiind post public finanțat din taxa TV, nu poate cripta unele programe pe satelit astfel încât abonații Sky să nu le poată vedea. Acest exemplu arată conflictul între misiunea publică și interesele comerciale: RAI dorea să direcționeze publicul doar spre platforma Tivùsat și să excludă receptoarele Sky, însă instanța a considerat că, atâta vreme cât cetățenii (inclusiv cei ce folosesc Sky) plătesc taxa, RAI nu le poate bloca accesul.
În contextul actual, chiar și calitatea HD poate juca un rol comercial: de exemplu, în Germania, versiunile HD ale unor canale comerciale gratuite sunt difuzate numai criptat (platforma HD+), telespectatorii trebuind să plătească o mică taxă anuală pentru ele, deși versiunile SD sunt liber accesibile. Așadar, criptarea creează oportunități de monetizare indirectă sau de diferențiere a ofertei.
Exemple de canale europene gratuite, dar criptate
Pentru a ilustra concret, iată câteva exemple de canale TV europene care oferă sau au oferit conținut gratuit publicului lor, dar transmisia satelit este sau a fost criptată. Sunt incluse detalii despre poziția orbitală și sistemul de criptare folosit (și eventual platforma aferentă):
ORF 1 & ORF 2 (Austria) – satelit Astra 19.2° Est; criptare: Irdeto, Videoguard (free-to-view pentru rezidenții austrieci pe platforma ORF Digital). Postul public ORF criptează de decenii semnalul satelit „din motive de copyright”, oferind gratuit cartele de acces pentru plătitorii taxei radio-TV.
SRF, RTS, RSI (Elveția) – satelit Hot Bird 13° Est; criptare: Viaccess-Orca. Canalele TV ale SRG SSR (televiziunea publică elvețiană, în limbile germană, franceză, italiană) sunt transmise satelit sub pachetul Sat Access, criptat Viaccess – utilizatorii elvețieni obțin un card Viaccess pentru a le viziona. Măsura asigură că programele (adesea cumpărate cu drept doar pentru Elveția) nu sunt liber recepționate în afara granițelor.
RAI & Mediaset (Italia) – satelit Hot Bird 13° Est; criptare: Nagravision (platforma Tivùsat). Tivùsat a fost creat tocmai pentru a acoperi prin satelit zonele fără semnal terestru din Italia, fără a elibera semnalul în clar peste tot în Europa. Unele programe RAI foarte sensibile (filme americane, meciuri) pot fi codate suplimentar sau difuzate doar terestru, din cauza drepturilor.
TF1, France 2, M6, Arte etc. (Franța) – satelit Astra 19.2° Est (platforma TNTSat) și Eutelsat 5° Vest (platforma Fransat); criptare: Viaccess. Franța distribuie gratuit canalele naționale prin două platforme satelit (TNTSat și Fransat) ambele necesitând un receiver dedicat cu smartcard. Canalele precum TF1, France Télévisions, M6 ș.a. sunt oferite fără abonament, însă semnalul este criptat (sistem Viaccess și Nagra). De pildă, TNTSat (pe Astra) include canale naționale SD și versiuni HD pentru TF1, France 2 etc., toate codate, dar accesibile gratuit după achiziția unui receptor cu card valid (cardul are o durată de 4 ani). În iulie 2010 se vânduseră deja 2,3 milioane de receptoare TNTSat, semn că mulți francezi din zone izolate folosesc această soluție de gratuitate criptată.
TVE La 1 & La 2 (Spania) – satelit Astra 19.2° Est și Hispasat 30° Vest; criptare: Nagravision/Viaccess (prin platforme DTH precum Movistar+). Televiziunea publică spaniolă nu difuzează necodificat canalele principale pe satelit; ele apar în schimb în pachetele operatorilor DTH spanioli, fiind criptate (de obicei în sistemul platformei Nagravision). Deși teoretic gratuite, accesul lor prin satelit necesită fie abonament la platforma respectivă, fie un card dedicat (Spania nu a avut o platformă free-to-view satelit similară TNTSat, astfel că distribuția s-a făcut prin rețelele comerciale). Situația este evidențiată și de lipsa FTA: chiar și posturi publice, cum sunt La 1 și La 2, sunt transmise criptat pe satelit, Spania apelând la soluții de free-to-view criptat pentru a asigura accesul telespectatorilor fără a încălca licențele de conținut.
Pe lângă cele de mai sus, mai există numeroase exemple în Europa de canale free criptate: de pildă, posturi regionale germane ca ORF 2 Europe (versiune specială pentru ORF 2), canale din Europa de Est disponibile doar în pachete DTH locale, etc. Tendința generală este că acolo unde restricțiile de conținut sau acordurile comerciale o cer, chiar și un post „gratuit” va adopta criptarea pe satelit.
Implicații pentru utilizatorii de receptoare FTA
Pentru publicul de acasă care folosește receivere FTA simple, diferența între un canal cu adevărat liber și unul gratuit dar criptat este esențială. Un receptor FTA poate afișa doar semnale necriptate; când întâlnește un canal codificat (semnalat adesea cu simbolul “$” sau cu mesaj scrambled pe ecran), acesta nu va afișa imaginea și sunetul, decât eventual o notificare că programul e codificat. Așadar, utilizatorii care și-au instalat un kit satelit FTA în așteptarea tuturor canalelor gratuite pot fi dezamăgiți să descopere că unele posturi apar la scanare, dar nu pot fi vizionate sau pot fi vizionate doar în anumite perioade. În practică, aceste canale free-to-view necesită fie echipamentul oficial al platformei respective, fie un CAM (Conditional Access Module) compatibil introdus în televizor sau receptor, plus smartcard-ul autorizat. Fără aceste elemente, canalul este inaccesibil, chiar dacă nu cere abonament.
Diferența față de un canal FTA real este deci una de accesibilitate: un canal FTA autentic poate fi captat de oricine, oriunde în acoperirea satelitului, cu costuri zero (după instalarea antenei), pe când un canal “gratuit criptat” este practic indisponibil publicului general fără măsuri suplimentare. Din acest motiv, asemenea posturi nici nu sunt listate în mod normal în ghidurile de canale libere internaționale. Ele sunt tratate ca parte a ofertelor de platformă sau a pachetelor naționale. Utilizatorul de receptor liber trebuie să fie conștient că “gratuit” nu înseamnă întotdeauna “necodat”: conceptul de free-to-view implică lipsa abonamentului, însă prezența criptării și a controlului de acces rămâne un obstacol. Practic, din perspectiva consumatorului FTA, aceste canale se comportă similar cu canalele pay-TV (nu pot fi vizionate fără card), deși modelul lor de afaceri este diferit (nu percep taxă lunară, finanțarea venind din publicitate sau fonduri publice).
Deci alegerea de a cripta chiar și un canal “gratuit” pe satelit ține de un echilibru între obligațiile față de deținătorii de conținut, considerentele tehnice de control și strategiile comerciale de distribuție. Criptarea oferă siguranța că difuzarea rămâne în granițele dorite (fie ele geografice sau platforme DTH) și protejează atât drepturile intelectuale, cât și interesele financiare ale părților implicate. Pentru public, aceasta înseamnă că accesul “liber” la conținut poate veni cu condiții tehnice (nevoia unui card sau receptor special), iar noțiunea de Free-to-Air trebuie diferențiată clar de Free-to-View. Multe posturi europene importante preferă această cale de mijloc, în care oferă conținut fără abonament, dar nu “la liber” în eter, ci filtrat prin criptare, un compromis între gratuitate și control.
