Cowboy Space vrea o constelație Stampede cu până la 20.000 de centre de date pe orbită

Cowboy Space, startup-ul din San Carlos, California, a depus la Federal Communications Commission o cerere pentru Stampede, o constelație de până la 20.000 de sateliți care ar funcționa ca centre de date pe orbită. Compania spune că vrea să își sprijine proiectul pe rachete ale căror trepte superioare devin platforme de calcul odată ajunse în spațiu.

Foto websiteul oficial cowboyspace.com

Dosarul depus pe 14 mai arată că primele lansări sunt vizate pentru 2028, dar designul sateliților nu este încă finalizat și va avea nevoie de o modificare de licență înainte de intrarea în serviciu. În documentele anexate apar patru sateliți reprezentativi, repartizați în patru plane orbitale, cu apogeu și perigeu între 830 și 860 km și cu o durată de viață estimată la cinci ani, în timp ce sistemul complet este descris ca având până la 20.000 de unități. Orbita propusă este o orbită joasă a Pământului, de tip dawn-dusk sun-synchronous, în straturi între 700 și 1.000 km deasupra Pământului, aleasă pentru expunere aproape continuă la Soare și pentru a reduce dependența de rețelele terestre de electricitate, teren, apă și răcire.

Stampede ar urma să se bazeze mai ales pe legături optice, nu pe frecvențe radio aglomerate, motiv pentru care Cowboy Space cere mai multe derogări de la FCC. Pentru comenzi, telemetrie și situații de urgență, dosarul menționează benzile 18.8-19.3 GHz pentru legătura descendentă și 28.6-29.1 GHz pentru legătura ascendentă, adică exact partea de spectru pe care compania o vede ca sprijin, nu ca bază principală a rețelei. Asta nu înseamnă aprobare automată. FCC cere, în mod obișnuit, formularele 312 și Schedule S, cu detalii despre puterea de emisie, contururile fasciculului, sensibilitatea receptorului și parametrii orbitali, înainte să decidă dacă autorizează sau nu un sistem de sateliți.

Pe site-ul companiei, Cowboy Space spune direct că încearcă să construiască o rețea de alimentare în spațiu pentru inteligența artificială. Compania descrie Stampede ca pe o constelație de sateliți care folosește energia solară abundentă din LEO pentru a rula centre de date GPU pe orbită, iar în arhitectura propusă treapta superioară a rachetei este chiar satelitul. Fiecare lansare ar adăuga capacitate de calcul și de energie, iar ansamblul ar ajunge la un centru de date de clasă megawatt, cu management termic activ și calcul integrat. Cowboy Space mai spune că, în marile piețe din SUA, timpii de racordare la rețea pentru centrele de date noi pot ajunge la cinci până la șapte ani sau chiar mai mult, ceea ce explică de ce proiectul mizează pe ideea de a sări peste infrastructura electrică de la sol.

Motivul pentru care astfel de idei apar tot mai des ține și de presiunea pusă pe energie. IEA spune că centrele de date au consumat în 2024 aproximativ 1,5% din electricitatea globală, iar Statele Unite au avut cea mai mare pondere din acest consum. Departamentul Energiei al SUA, citând raportul Lawrence Berkeley National Laboratory, notează că ponderea centrelor de date în consumul anual de electricitate din SUA a urcat de la 1,9% în 2018 la 4,4% în 2023 și ar putea ajunge la 6,7% până la 12% în 2028. Asta nu dovedește că soluția orbitală va funcționa, dar arată de ce promisiunea unui loc cu lumină solară aproape continuă și fără limitările unui amplasament terestru atrage atenția unor companii și investitori.

Cowboy Space nu a depus încă la FCC o cerere separată pentru rețeaua de transmitere a energiei de pe orbită către Pământ, deși spune că a bifat etape importante de proiectare și hardware pentru acea direcție. Compania are programată o demonstrație de power-beaming și legătură laser optică în orbită mai târziu în 2026, iar pentru începutul lui 2027 vrea să arate și o sarcină de calcul în LEO, folosind module NVIDIA Space-1 Vera Rubin. Separat, compania spune că vrea să înceapă lansările de centre de date de un megawatt până la sfârșitul lui 2028 și că primul satelit ar urma să ajungă pe orbită în 2026 pentru a testa transmiterea energiei către Pământ.

Dosarul mai arată că Bhatt și afiliații lui controlează aproximativ 65% din voturile companiei. Iar aprobarea pentru rachete nu intră la FCC, ci la FAA, prin Office of Commercial Space Transportation, așa că proiectul are două drumuri separate: unul pentru comunicații și altul pentru lansare.

Ți se pare realist ca un centru de date să funcționeze mai ușor pe orbită decât pe Pământ? Sau astfel de proiecte vor rămâne, cel puțin deocamdată, mai mult la nivel de test?

Sursa: Site-ul oficial Cowboy Space Corporation, Ghid FCC despre licențierea stațiilor spațiale, Rezumat IEA despre energie și inteligența artificială, Raportul DOE despre consumul centrelor de date din SUA.