Agenția Spațială Europeană a semnat 18 contracte, în valoare totală de 20 de milioane de euro, cu aproape 80 de companii, pentru a studia noi servicii de conectivitate sigură pe orbită joasă. Contractele au fost semnate pe 17 septembrie 2026, la centrul ESAC al ESA din Madrid, și marchează o nouă etapă în dezvoltarea constelației europene IRIS².
Ce e IRIS² și unde a rămas proiectul
IRIS² este rețeaua europeană de comunicații sigure prin satelit, gândită să reducă dependența Europei de sisteme externe și să ofere comunicații rezistente exact atunci când e nevoie de ele. Proiectul e construit de consorțiul SpaceRISE, condus de Eutelsat, Hispasat și SES, care a semnat cu Comisia Europeană și ESA un contract de concesiune pe 12 ani.
Așa cum HD Satelit a scris acum câteva zile, arhitectura de bază a constelației a fost finalizată la 348 de sateliți: 330 pe orbită joasă și 18 pe orbită medie, cu un buget total de circa 15,6 miliarde de euro. Prima lansare e programată pentru 2029, iar constelația completă ar trebui să fie funcțională până în 2030.
Ce vor să afle cele 18 contracte noi
Contractele semnate acum nu țin de construcția satelită propriu-zisă a constelației principale, ci de un strat suplimentar, numit Low-LEO, adică orbită joasă în partea de jos a intervalului, sub aproximativ 750 de kilometri altitudine. Companiile implicate vor dezvolta concepte de misiune și cazuri de utilizare pentru servicii precum broadband guvernamental securizat, comunicații pentru operațiuni maritime și aviație, retransmisie de date și alocarea sarcinilor între sateliți.
Structura Low-LEO are două componente. Una ține de Comisia Europeană și se ocupă de servicii guvernamentale strategice. Cealaltă e coordonată de ESA și servește la dezvoltarea și validarea unor capacități noi, înainte ca acestea să fie eventual integrate în arhitectura de bază a IRIS². Practic, e un teren de testare separat, unde idei noi pot fi verificate în orbită fără să afecteze rețeaua principală aflată deja în construcție.
Ce urmează
Laurent Jaffart, directorul ESA pentru reziliență, navigație și conectivitate, a declarat că spațiul evoluează rapid, iar Europa trebuie să evolueze odată cu el. Potrivit lui, stratul Low-LEO oferă exact ocazia de a testa idei noi în practică, împreună cu Comisia Europeană și industria europeană, pentru a stabili ce urmează pentru IRIS² după arhitectura deja decisă.
Misiunile selectate din aceste studii sunt așteptate să devină concrete între 2027 și 2029, în paralel cu construcția și lansarea constelației principale. După finalizarea studiilor actuale, ESA va publica un apel separat pentru faza de implementare, adică pentru construcția efectivă a sateliților care vor testa aceste servicii noi.
De ce se leagă de tot ce s-a anunțat până acum
Anul acesta, Europa a anunțat mai multe proiecte care merg în aceeași direcție: rezistența infrastructurii de comunicații. Eutelsat a comandat 229 de sateliți OneWeb noi de la Airbus, iar Deutsche Telekom, Orange, Vodafone și Telefonica discută o alianță pentru comunicații directe prin satelit pe mobil, gândită ca rival european pentru Starlink. Contractele Low-LEO ale ESA se adaugă la acest tablou, ca parte a efortului mai larg de a reduce dependența Europei de infrastructura spațială a altor puteri, în special de sistemele americane.
Pentru operatorii de telecomunicații și pentru instituțiile publice din România, o rețea europeană de comunicații sigure prin satelit ar oferi o alternativă la infrastructura terestră, utilă mai ales în situații de urgență sau în zonele fără acoperire prin fibră sau prin rețele mobile.
Cum se împarte munca între companii
Cele aproape 80 de companii implicate în cele 18 contracte nu lucrează izolat. Fiecare contract reunește mai mulți parteneri, de la firme mari de aerospațiale până la start-upuri mici specializate pe un singur tip de serviciu, cum ar fi procesarea datelor sau software-ul de bord al sateliților. Modelul seamănă cu cel folosit deja la arhitectura principală a IRIS², unde start-up-ul belgian Aerospacelab a câștigat cea mai mare parte a contractului de 2,4 miliarde de euro pentru sateliții de pe orbita joasă.
Diferența majoră e că studiile Low-LEO nu construiesc încă satelit fizic. Ele testează concepte, calculează costuri și verifică fezabilitatea tehnică, exact etapa premergătoare pe care a trecut-o și arhitectura principală înainte de a ajunge la contractele de producție semnate anul acesta cu SpaceRISE.
Niciun comentariu