Sirius Space Services a pornit pentru prima dată motorul de rachetă STAR-1 în forma lui completă. Firma franceză a anunțat reușita în comunicatul publicat pe 9 septembrie 2026, iar probele s-au făcut în vară, pe standul Airborne Engineering din sudul Angliei.
Au fost mai multe aprinderi reușite. Firma lucrează la motorul ăsta de doi ani, după cum a precizat chiar președintele ei.
STAR-1 a funcționat pentru prima dată cu toate piesele montate
La probele din vară au mers împreună turbopompele, camera de ardere, placa cu injectoare, electronica de bord și programele de control. Turbopompele sunt cele care împing combustibilul în cameră, iar fără ele un motor nu poate zbura.
STAR-1 arde metan lichid cu oxigen lichid. E făcut pentru o forță de 55 kN (kilonewtoni), cam cât ar ține pe loc o greutate de 5,6 tone.
Motorul are deja un istoric. În mai 2023, o variantă timpurie a fost pornită la Vernon, în Normandia, pe standul criogenic BAMOCRY al ArianeGroup. Acolo au ieșit două arderi, de 8 și de 10 secunde.
În decembrie 2023 a urmat versiunea STAR-1 V2. A funcționat 60 de secunde în total, la centrul de probe al agenției germane DLR de la Lampoldshausen. Camera ei de ardere, din aliaj de cupru, e făcută prin imprimare 3D din pulbere metalică.
În martie 2026, firma spunea că probele cu motorul întreg vin în prima jumătate a anului. Au avut loc în vară, iar campania continuă.
Potrivit comunicatului, urmează o nouă serie tot la Airborne Engineering, apoi la Vernon. Ținta e ca motorul să ajungă la forța nominală și să aibă toate subsistemele calificate până la sfârșitul anului.
De asta depinde jalonul 1 al CNES, agenția spațială franceză, care deschide faza de calificare. Antoine Fourcade, președintele firmei, a spus că proba din vară e un punct de pornire, nu un capăt de drum.
Airborne Engineering e o firmă britanică de la Westcott Venture Park, lângă Aylesbury. Face probe statice pentru motoare de rachetă și are printre parteneri ESA și Agenția Spațială a Regatului Unit.
Sirius pregătește trei rachete cu același motor
Sirius Space Services există din 2020 și are sediul la Nanterre, lângă Paris. Antoine Fourcade a pornit firma la 18 ani, alături de inginerul François Maroquene-Froissart, directorul ei tehnic.
Firma a crescut și prin cumpărări. În iunie 2025 a preluat SERM, un atelier de piese metalice și de imprimare 3D pentru camere de ardere și turbopompe. În martie 2026 a urmat AMM-42, un producător de piese de precizie cu 35 de angajați.
Acum Sirius spune că are peste 300 de angajați, pe patru amplasamente din Franța. Toate rachetele din gamă au aceeași treaptă centrală, cu nouă motoare STAR-1.
Pagina oficială a gamei dă capacitățile pentru fiecare variantă:
- Sirius 1, fără rachete laterale: 180 kg pe orbita heliosincronă de 500 km sau 300 kg pe o orbită înclinată la 50 de grade;
- Sirius 13, cu două rachete laterale: 800 kg pe orbita heliosincronă sau 1.020 kg la 50 de grade;
- Sirius 15, cu patru rachete laterale: 1.100 kg pe orbita heliosincronă sau 1.500 kg la 50 de grade.
Calendarul anunțat are doi pași. În 2027 zboară demonstratorul Sirius 1B, într-un zbor suborbital care nu intră pe orbită. În 2028 vine primul zbor comercial al rachetei Sirius 1.
Locul de lansare e ales. Pe 23 aprilie 2026, CNES a desemnat Sirius pentru rampa comercială cu mai mulți utilizatori de la Kourou, construită pe fostul amplasament Diamant. Locul rămăsese liber după ce MaiaSpace a renunțat la el, fiindcă primise între timp fosta rampă Soyuz.
Mai există un acord din septembrie 2024 cu Equatorial Launch Australia, pentru centrul spațial Arnhem din nordul Australiei. Sirius a devenit acolo al doilea lansator rezident, după firma sud-coreeană INNOSPACE.
Banii publici vin din planul France 2030, în care firma a câștigat concursul pentru demonstrarea unui serviciu de micro și minilansări. În martie 2024, statul francez pregătea 400 de milioane de euro pentru patru firme de lansare: HyPrSpace, Latitude, MaiaSpace și Sirius. Cea mai mare parte se plătește doar după un prim zbor reușit, între 2026 și 2028.
Ce înseamnă pentru sateliți și ce legătură are România
O rachetă de 180 de kilograme nu duce sateliți de televiziune. Cei de la care prinzi programele pe antena de acasă stau pe orbita geostaționară, la 36.000 de km, și cântăresc tone.
Lansatoarele mici duc sateliți ușori pe orbite joase: observarea Pământului, cercetare, rețele de comunicații. Avantajul lor e că satelitul pleacă singur, la ora și pe orbita cerute de client, nu la rând cu alții.
Europa abia intră pe piața asta. Pe 5 septembrie 2026, racheta Spectrum a firmei germane Isar Aerospace a ajuns pe orbită de la Andoya, în Norvegia. A fost prima lansare comercială reușită către orbită de pe continentul european. Sirius vine după, cu primul zbor comercial în 2028.
România are și ea un fir legat de rachetele mici și de Kourou. Țara e membră a Agenției Spațiale Europene din 2011, a 19-a ca număr.
Primul satelit românesc, Goliat, a zburat pe 13 februarie 2012 de la Kourou, la zborul inaugural al rachetei europene Vega. Era un CubeSat de 10 centimetri, făcut de o echipă condusă de Agenția Spațială Română, cu universități din București.
Tot de la Kourou ar urma să plece și rachetele Sirius.
Niciun comentariu