În ultimul deceniu, piața americană a televiziunii a devenit scena unei adevărate curse pentru achiziția drepturilor de difuzare a competițiilor sportive. Conform unei analize Ampere, între 2015 și 2025, cheltuielile pentru drepturile sportive au urcat cu 122%, de la 13,8 miliarde la 30,5 miliarde de dolari. Prin comparație, veniturile totale ale industriei TV din SUA(care includ televiziunea clasică, cablul și platformele de streaming) au crescut cu doar 24%, ajungând de la 172 la 213 miliarde.
Așadar, investițiile în sport au crescut de cinci ori mai repede decât piața în ansamblu. Astfel, în 2025, sportul reprezintă deja 14% din veniturile totale generate de televiziune în SUA, un procent uriaș care arată cât de mult contează evenimentele live pentru audiențe și pentru păstrarea abonaților.
Explicația e simplă: competițiile în direct rămân printre puținele programe care reușesc să aducă publicul în fața ecranului la oră fixă. Contractele pe termen lung semnate de NFL în 2023 și cele noi pentru NBA, care intră în vigoare din sezonul 2025–2026, au alimentat această creștere accelerată. Atenția publicului se fragmentează tot mai mult și astfel sportul live devine o ancoră esențială pentru canalele TV și platformele de streaming.
Situația din Europa este însă diferită. În Regatul Unit, cheltuielile pentru drepturile sportive au crescut de două ori mai repede decât veniturile TV, iar în Spania ritmul a fost de 1,6 ori mai mare. În Franța și Germania însă, piața a stagnat. Între 2019 și 2025, veniturile televiziunilor au crescut mai rapid decât sumele investite în sport, în toate cele cinci mari piețe europene, opusul tendinței americane.
Explicația ține de prudența operatorilor europeni, care se confruntă cu o audiență tot mai fragmentată și cu dificultăți în atragerea de noi abonați. Consumatorii din Europa migrează spre servicii online, iar unde veniturile publicitare sunt tot mai volatile, așa că investițiile uriașe în drepturi sportive nu mai par la fel de justificate ca altădată.
Cercetătorii Ampere subliniază că diferențele dintre cele două piețe sunt alimentate de mai mulți factori. În SUA, contractele pentru drepturi sunt mai lungi și oferă stabilitate financiară. În plus, modelul de afaceri se bazează mai mult pe taxe de afiliere și venituri din publicitate, nu doar pe abonamente. Pe lângă asta, competiția pentru drepturi este mult mai intensă, ceea ce duce inevitabil la o spirală a prețurilor.
Pe de altă parte, Europa încearcă să evite o nouă inflație a prețurilor. Posturile TV și platformele de streaming preferă contracte mai scurte și mai flexibile, iar publicul, mai atent la costuri, nu mai este dispus să plătească oricât pentru accesul la sportul preferat. În final, tabloul global arată clar: în SUA, sportul este considerat motorul principal al televiziunii, în timp ce în Europa, prudența devine noua strategie.
Anonim
