Germania a închis un capitol care era deschis de mai bine de şase ani. Instanţa din Aachen a decis ca operatorul platformei să primească doi ani de închisoare cu suspendare, un verdict care pune punct unuia dintre cele mai importante cazuri de piraterie din spaţiul european: modelul platformelor care găzduiesc milioane de fişiere piratate şi se ascund în spatele ideii de neutralitate nu mai este tolerat.
 |
| Upload fișiere - Imagine pur decorativă creată de HD Satelit |
Platforma Share Online a funcţionat între 2008 şi 2019 şi a devenit rapid una dintre cele mai folosite platforme de tip cyberlocker din ţările vorbitoare de germană. A atras milioane de utilizatori, a rulat zeci de milioane de descărcări şi, potrivit estimărilor, a generat peste 50 de milioane de euro. În tot acest timp, modul de operare era simplu: utilizatorii încărcau conţinut piratat, iar platforma oferea viteze mari la descărcare contra cost. De fapt, era vorba despre un model de afaceri construit tocmai pe distribuirea ilegală de filme, seriale, software şi alte materiale protejate.
Momentul-cheie a venit în octombrie 2019, când autorităţile din Germania şi Olanda au acţionat simultan. Share-Online a fost închis pe loc, iar aproximativ 20 de milioane de fişiere au dispărut de pe internet într-o singură zi. Operaţiunea a fost coordonată de procurorul Gregory Skavron şi de echipele specializate în criminalitate informatică din Nordrhein-Westfalen, cu sprijinul Alianţei pentru Creativitate şi Entertainment (ACE), o coaliţie globală care reuneşte peste 50 de companii din industria media şi de divertisment.
Interesant este că instanţa nu a acceptat apărarea operatorului, care a susţinut că platforma a fost doar un spaţiu neutru de stocare şi că nu poate răspunde pentru ceea ce încarcă utilizatorii. Judecătorii au considerat că rolul platformei a fost mult mai activ decât se pretinde. Cu alte cuvinte, simpla prelucrare a notificărilor de încălcare a drepturilor nu este suficientă dacă modelul de funcţionare încurajează sau susţine răspândirea fişierelor piratate.
Merită reţinut că acest verdict este privit ca unul dintre cele mai vizibile cazuri de condamnare penală a unui operator de cyberlocker în Europa. De fapt, trimite un mesaj destul de direct către operatorii altor platforme: dacă faci profit din distribuirea masivă de materiale piratate, eşti responsabil penal, nu doar civil. Practic, instanţa din Aachen a stabilit o linie roşie, una care nu poate fi trecută sub pretextul că platforma nu controlează conţinutul încărcat.
De aici înainte, rămâne de văzut cum vor reacţiona alte servicii similare. Verdictul poate descuraja iniţiativele mari, organizate, dar poate muta fenomenul spre platforme mai mici, fragmentate sau mai greu de urmărit. Totuşi, cazul Share Online arată că, atunci când cooperarea dintre autorităţi şi industria media este solidă, astfel de reţele pot fi demontate chiar şi după ani de funcţionare.
Lucrurile sunt destul de simple: spaţiile de stocare pot fi „neutre” doar atunci când nu sunt parte a unui mecanism care depinde de conţinutul piratat. În momentul în care profitul vine din încălcarea drepturilor de autor, consecinţele nu mai sunt doar teoretice. Justitiaa europeană arată că există limite, iar modelul acesta tocmai a demonstrat ce se întâmplă când aceste limite sunt depăşite.
