IAMF este prescurtarea de la Immersive Audio Model and Formats și se referă la un mod standardizat de a pune în același fișier atât sunetul, cât și instrucțiunile după care acel sunet trebuie redat ca să se audă cât mai realist, cu senzația că vine din jurul tău. Când zic standardizat, mă refer la reguli clare, publice, pe care le poate implementa oricine, nu la un format controlat de un singur producător. IAMF a fost conceput în zona AOMedia, o alianță de companii cunoscută mai ales pentru standarde deschise folosite în streaming.
E important să faci diferența între două lucruri care se confundă des: codec și container. Codec înseamnă metoda prin care sunetul este comprimat ca să ocupe mai puțin spațiu, de exemplu Opus sau AAC. Container înseamnă ambalajul, fișierul care ține laolaltă video, sunet, subtitrări și alte informații, de obicei un MP4. IAMF nu este un codec nou. IAMF este, mai degrabă, un set de reguli care spune cum pui sunetul și informațiile de control într-un fișier, astfel încât redarea să fie corectă pe dispozitive diferite.
Ca să fie ușor de înțeles, imaginează-ți că o scenă dintr-un film nu mai are o singură coloană sonoră lipită definitiv, ci mai multe piese separate, ca într-un proiect de studio: dialoguri, muzică, efecte, zgomote de fundal. IAMF poate păstra aceste piese separat și poate include o descriere despre cum ar trebui combinate și așezate în spațiu. Acel set de informații de control este motivul pentru care același conținut poate suna diferit, dar corect, pe căști, pe un soundbar sau pe un sistem cu mai multe boxe în cameră.
În IAMF apare des ideea de elemente audio. Nu trebuie privită ca un termen complicat, ci ca o etichetă pentru bucăți de sunet pe care playerul le poate trata separat. Uneori elementele sunt pe canale clasice, ca la un sistem surround. Alteori pot fi sunete separate care au o poziție, adică poți avea impresia că o mașină trece din stânga spre dreapta sau că o ploaie vine de sus, fără ca tot sunetul să fie blocat într-un singur amestec final. În practică, playerul ia aceste elemente și le transformă în ceva potrivit pentru ce ai tu acasă, fără să fie nevoie să existe o singură variantă de sunet pentru fiecare tip de sistem.
Mai există și conceptul de prezentări de mix, care sună tehnic, dar în realitate înseamnă opțiuni de redare. De exemplu, același videoclip poate avea dialog în mai multe limbi, iar restul sunetelor rămân identice. În loc să primești un fișier complet diferit pentru fiecare limbă, IAMF poate descrie mai multe variante de combinare, astfel încât aplicația să aleagă ce ți se potrivește. Tot aici intră și idei precum nivelul dialogului sau versiuni de mix care pun accent pe vorbire, utile pentru cine urmărește la volum mic sau într-un mediu zgomotos.
De ce contează IAMF pentru streaming? În lumea reală, conținutul ajunge pe telefoane, tablete, PC-uri, televizoare, console, stick-uri de streaming și fiecare are alte capabilități audio. Până acum, audio imers a fost asociat mult cu ecosisteme și licențe, iar compatibilitatea a depins frecvent de combinații precise de aplicație și dispozitiv. IAMF încearcă să reducă din această fragmentare, oferind o bază comună, astfel încât furnizorii de conținut să nu fie obligați să facă prea multe variante diferite și să nu se bazeze exclusiv pe tehnologii proprietare.
Probabil ai întâlnit mai des numele Eclipsa Audio decât IAMF, fiindcă Google și Samsung au ales să promoveze suportul practic sub un brand mai ușor de reținut. Ideea de bază rămâne aceeași: un format de audio spațial construit pe IAMF, cu planuri de integrare în produse comerciale. În zona de distribuție, un punct important este faptul că se poate livra în fișiere MP4, ceea ce se potrivește cu fluxurile moderne de upload și redare online. Asta explică de ce discuția a ajuns și în jurul platformelor video, unde compatibilitatea cu MP4 este esențială.
Dacă te întrebi ce se vede pentru utilizator, răspunsul depinde de suportul din aplicație și din dispozitiv. Când totul este compatibil, rezultatul dorit este simplu: pornești un conținut care are audio imers, iar sunetul se adaptează automat la ce ai, fie că folosești căști, boxele televizorului sau un sistem extern. Dacă nu există suport, conținutul ar trebui să poată fi redat o variantă normală, stereo sau surround, fără să se strice experiența, doar că pierzi efectul de spațialitate.
În practică, căștile redau tot două canale, stânga și dreapta. Efectul de spațialitate apare când playerul ia sunetul imers din IAMF și îl transformă într-un stereo special, numit binaural, adică aplică întârzieri și filtrări care imită felul în care urechile noastre percep direcția și distanța. AOMedia descrie explicit că IAMF poate semnaliza algoritmi de randare pentru redare atât pe boxe, cât și pe căști. În ecosistemul IAMF/Eclipsa există chiar și reguli despre cum se alege varianta corectă pentru căști. Documentația Eclipsa Audio spune că, atunci când dispozitivul de redare este setat pe headphones, playerul ar trebui să aleagă o prezentare de mix care include o variantă binaurală. Mai există și o confirmare foarte concretă din zona de test: demo-ul oficial IAMF în browser menționează că, pentru a auzi experiența spațială în căști, ai nevoie de un fișier IAMF care are activat modul de randare binaural pentru căști.
Ce e bine să reții ca utilizator: dacă platforma/aplicația și dispozitivul chiar implementează randarea binaurală pentru IAMF, vei avea senzația că unele sunete vin din față, din lateral, din spate sau uneori și de sus, depinde de cum a fost produs conținutul și de calitatea randării. Dacă nu există suport complet, cel mai probabil vei auzi un stereo obișnuit, fără efectul 3D, pentru că sistemul va face o conversie simplă. Pentru livrare pe căști, există și lucrări dedicate randării binaurale pentru IAMF/Eclipsa, tocmai pentru că este o componentă cheie.
Pentru cei care vor să testeze sau să producă, faptul că există implementări și unelte open source ajută mult, fiindcă nu rămâi la nivel de teorie. Însă, ca utilizator obișnuit, merită reținut esențialul: IAMF este un standard deschis care încearcă să facă sunetul 3D mai ușor de distribuit și de redat corect pe dispozitive diferite, printr-un fișier care include atât sunetul, cât și instrucțiunile de redare. În timp, dacă suportul se stabilizează în aplicații și pe televizoare, ar trebui să vedem audio imers IAMF mai des în conținutul de zi cu zi, nu doar în demonstrații.
Detalii tehnice găsești AICI.
