Roscosmos a revenit, la început de ianuarie, cu promisiunea de a lansa o constelație de aproximativ 300 de sateliți de bandă largă până în 2027 și, în paralel, să livreze 200.000 de terminale de utilizator pe parcursul anului 2026.
Apare însă întrebarea care contează cel mai mult: cum ajung acești sateliți pe orbită? În discuțiile din industrie se invocă o capacitate de circa 15 sateliți pe o lansare cu Soyuz, ceea ce ar însemna aproximativ 20 de lansări doar pentru a urca pe cer cele 300 de unități. Asta ar depăși ritmul anual recent al Rusiei, mai ales dacă ne uităm la totalul de 17 lansări raportat pentru 2025.
În paralel cu partea de lansări, Roscosmos insistă pe segmentul de la sol, adică terminalele. 200.000 de bucăți într-un singur an nu sună ca un proiect-pilot, ci ca o încercare de a crea rapid un set uriaș de echipamente, suficient de numeroase încât rețeaua să fie folosită pe scară largă. În același pachet de prezentare, Roscosmos a pus în față și componenta de sateliți Zorkiy, promovată ca utilă pentru cartografiere digitală și pentru navigație, inclusiv în scenarii cu vehicule fără pilot.
Interesant este că, deși au existat în timp idei promovate despre conectivitate pentru trenuri de lung parcurs și chiar pe zboruri comerciale, în zona de comentariu specializat se spune că Roscosmos nu mai ascunde faptul că miza principală a constelației este sprijinirea operațiunilor cu drone. Cu alte cuvinte, nu vorbim doar despre un internet prin satelit pentru gospodării izolate, ci despre o infrastructură concepută să susțină controlul și comunicațiile pentru platforme mobile.
Ca termen de comparație, Starlink a ajuns deja la o constelație uriașă, iar în ianuarie 2026 se vorbește de un total care se apropie de 9.500 de sateliți activi, cu lansări foarte dese. În acest context, ținta rusă de 300 de sateliți până în 2027 este mai degrabă despre acoperire funcțională și utilizări punctuale, nu despre a egala dimensiunea rețelei SpaceX.
Mai e și o nuanță importantă: proiectul asociat frecvent cu această direcție este Rassvet, legat de compania Bureau 1440, care descrie o arhitectură de tip orbită joasă, cu legături laser între sateliți și terminale gândite inclusiv pentru mobilitate, de la trenuri până la aviație, cu latență țintită sub 70 ms și viteze de până la 1 Gbps în materialele sale de prezentare. Pe hârtie, seamănă cu direcția generală a marilor constelații LEO, dar totul depinde de două lucruri care nu se rezolvă prin comunicate: producția în serie a sateliților și, mai ales, un calendar de lansări suficient de dens încât să nu rămână doar o promisiune.
