Noua Zeelandă va fi prima țară din lume cu o platformă națională de televiziune gratuită construită pe DVB-I. Freeview, operatorul care adună posturile gratuite de acolo, a anunțat lansarea în martie, la conferința DVB World 2026. Serviciul se numește Freeview NextGen și pornește în a doua jumătate a anului. Săptămâna asta rulează deja în direct. E pe un televizor Hisense, pe standul organizației DVB de la târgul IBC din Amsterdam, alături de platforma germană care se lansează până la sfârșitul lui 2026.
Tim Diprose, responsabilul tehnic al Freeview, a explicat într-un interviu publicat de DVB pe 9 septembrie cum a ajuns o țară de cinci milioane de locuitori înaintea Germaniei, Italiei sau Franței. Răspunsul lui nu ține de tehnologie. Ține de cine s-a așezat la masă.
Ce face DVB-I și ce primește telespectatorul
DVB-I nu e o rețea nouă de emisie. E o listă comună de servicii, citită de televizor, care spune pentru fiecare canal pe unde poate fi prins: prin antenă, prin satelit sau prin internet. Televizorul pune totul într-un singur ghid, cu numere de canal, și alege singur calea cea mai bună. Dacă ai și antenă, și internet, dublurile dispar din listă. Dacă ai doar internet, vezi canalele gratuite fără nicio aplicație instalată, direct din lista de programe a televizorului.
În Noua Zeelandă, Freeview administrează deja lista de canale și ghidul de programe pentru recepția terestră DVB-T și pentru satelit DVB-S. Avea și un serviciu de transmisie pe internet în funcțiune, la nivel național. Lipsea doar legătura. Atât. Potrivit lui Diprose, piața mică, relațiile directe cu producătorii de televizoare și acoperirea bună cu internet de bandă largă au făcut restul. La lansare, DVB-I va fi în meniul televizoarelor TCL și Hisense, iar alți producători urmează.
Cum s-a construit platforma
Registrul central de servicii, adică lista pe care o citesc televizoarele, a fost făcut de partenerul tehnic Switch. Posturile au trebuit să-și aducă fluxurile de internet la un numitor comun: o parte au trecut de la formatul HLS la DVB-DASH, standardul cerut de DVB-I. Producătorii de televizoare au implementat funcțiile DVB-I și au trecut prin teste de compatibilitate. Pentru teste, Freeview a lucrat cu organizația britanică DTG, care a anunțat în mai o suită de verificare dedicată.
Partea grea, spune Diprose, a fost că toți construiau în același timp: infrastructura, programele din televizoare și standardul însuși se mișcau deodată. Soluția a fost un produs minim, bine ales. Freeview a pus la bază doar cerințele obligatorii din standard, ca să aibă o fundație care merge pe orice aparat. Din funcțiile opționale a făcut obligatorii două: aplicațiile legate de canal și redarea controlată de aplicație, din HbbTV 2.0.4. Canalele de tip listă de redare și configurarea instantanee au fost lăsate pe mai târziu.
Platforma nu înlocuiește HbbTV, ci se sprijină pe el. Freeview avea deja aplicații HbbTV pe televizoare și a păstrat investiția. Gestionarea drepturilor digitale, adică protecția conținutului cu plată, e integrată din prima zi.
Fără lege, fără țintă de audiență
Două lucruri ies în evidență față de cum se fac de obicei schimbările astea. Prima: nu a fost nevoie de o lege. Diprose spune că DVB-I a fost o inițiativă a industriei, nu un program de reglementare, și a încăput în cadrul legal existent. A doua: Freeview nu și-a pus o țintă de câți telespectatori trebuie să folosească DVB-I în primul an. Scopul e ca funcția să fie standard pe orice televizor certificat, iar telespectatorul să nu mai știe și să nu-i mai pese pe unde vine semnalul.
Pentru posturi, efectul e la costuri. Un canal nou, doar pe internet, poate intra în lista națională fără să plătească un loc pe multiplexul terestru sau pe satelit. Pragul de intrare coboară pentru posturile mici. Și televiziunea gratuită rămâne în lista de canale a televizorului, nu într-o aplicație pe care trebuie să o cauți.
Despre Freeview NextGen am scris în mai, când s-a anunțat calendarul și partenerii TCL și Hisense. Între timp, Germania a publicat profilul propriu de implementare, iar Irlanda rulează un test închis pentru Saorview. În România nu există deocamdată niciun proiect DVB-I anunțat de vreun operator sau de vreun post. Televizoarele vândute la noi sunt însă aceleași ca în Germania, deci funcția va ajunge în meniu oricum. Rămâne de pus în ea o listă românească de canale.
Niciun comentariu