LG Display a mai bifat o realizare de pus în ramă: a devenit oficial prima din lume care a verificat că poate produce, la scară comercială, panouri OLED cu fosforescență albastră. Anunțul marchează un moment istoric pentru industria ecranelor, la vreo opt luni după ce LG s-a aliat cu UDC pentru a rezolva una dintre cele mai încăpățânate provocări tehnologice ale deceniului.
 |
| Mecanismul fosforescent utilizat - Sursa imagine: comunicatul de presă al LG Display |
Să explicăm pe scurt: când vorbim despre „OLED-ul de vis”, ne referim la un panou care poate genera lumină eficient pentru toate cele trei culori primare (roșu, verde și albastru) folosind fosforescența. Spre deosebire de fluorescență, care e rapidă dar cam cheltuitoare energetic (doar 25% eficiență), fosforescența păstrează energia o secundică în plus și o transformă într-o lumină mult mai eficientă, ajungând la un spectaculos 100%.
Roșul și verdele au fost deja „îmblânzite” de ani buni în varianta fosforescentă, dar albastrul… ei bine, albastrul s-a dovedit un animăluț tare dificil de dresat. Motivul? Lungimea de undă e mai scurtă, iar energia necesară pentru a-l activa e mult mai mare.
LG Display a reușit să-l convingă să colaboreze folosind o abordare hibridă în două straturi: în partea de jos fluorescență albastră pentru stabilitate, iar deasupra, fosforescență albastră pentru eficiență energetică. Așa au reușit să reducă consumul cu vreo 15% față de OLED-urile clasice, fără să compromită durabilitatea.
Performanța e deja verificată: LG a bifat toate testele de performanță, claritate optică și adaptabilitate pe linia de producție reală. Partenerul lor UDC a participat și el la această etapă de validare, așa că totul e oficial. Plus că au și înregistrat brevete pentru această tehnologie atât în Coreea, cât și în Statele Unite, ca să nu fure cineva startul.
Primul ecran bazat pe această tehnologie, denumit pe bună dreptate DreamOLED, va fi prezentat în mai, la SID Display Week 2025, în San Jose. Va fi vorba despre un panou de dimensiuni mici și medii, gândit pentru dispozitive IT – gen smartphone-uri, tablete, ba chiar și pentru gadgeturile futuriste precum ochelarii AR/VR sau PC-urile cu inteligență artificială care mai că îți ghicesc gândurile.
Practic, LG deschide poarta către o generație de ecrane care nu doar că arată bine, dar și consumă puțin și rezistă mai mult. Rămâne de văzut cum vor reacționa competitorii, dar e clar că nivelul tocmai s-a ridicat.
Diferența dintre fosforescență și fluorescență ține de modul în care materialele emit lumină atunci când sunt „hrănite” cu energie ( cum ar fi curentul electric ) dar mai ales de cât de eficientă este lumina produsă și cât timp continuă să lumineze materialul după ce sursa de energie dispare.
Hai să le luăm pe rând, cu o explicație ușor de înțeles, ca pentru cineva care nu a deschis vreodată un manual de fizică, dar folosește telefonul, televizorul sau o lanternă cu LED.
Fluorescența este lumina care vine imediat și pleacă la fel de repede. Fluorescența este un fenomen destul de rapid. Când un material fluorescent primește energie (cum ar fi electricitate sau lumină), acesta începe să lumineze aproape instantaneu. Dar în momentul în care îi tai energia, se și oprește brusc din luminat. Nu păstrează nimic din acea energie, deci nu „strălucește” mai departe. Imaginează-ți un bec obișnuit sau o lanternă LED: cât timp e apăsat butonul, face lumină. Când iei degetul de pe buton, întuneric total. Eficiența acestei metode este mică, doar cam 25% din energia pe care o bagi se transformă în lumină. Restul? Se duce sub formă de căldură sau se pierde aiurea. Deci, pentru a obține o imagine luminoasă, ai nevoie de mai mult curent, ceea ce înseamnă consum mai mare de energie.
Fosforescența este lumina care rămâne și după ce oprești curentul. Fosforescența e mai interesantă. Materialul fosforescent nu eliberează imediat toată energia primită. O parte o păstrează pentru scurt timp și apoi o transformă în mod mai lent în lumină. Cu alte cuvinte, materialul „înghite” energia și o eliberează mai controlat, ceea ce îi oferă două avantaje: este mult mai eficient energetic (poate transforma până la 100% din energia primită în lumină) și folosește mai puțină energie pentru a obține aceeași luminozitate. Un exemplu simplu ar fi acele jucării sau stickere fosforescente care luminează în întuneric după ce au fost expuse la lumină: chiar și după ce stingi becul, ele mai luminează o vreme. În cazul OLED-urilor, vorbim tot de fosforescență, dar una controlată electric, care funcționează la nivel microscopic, în panoul ecranului.
Fluorescența e mai simplu de obținut, mai stabilă în unele condiții, dar consumă mai mult curent. Fosforescența e mai eficientă energetic, dar e mai complicat de implementat, mai ales pentru anumite culori, cum e cazul albastrului, care are nevoie de mai multă energie ca să funcționeze și e mai greu de „îmblânzit”. De aceea, ani la rând, ecranele OLED au folosit fosforescență doar pentru roșu și verde, iar albastrul era lăsat în seama fluorescenței. Acum, odată cu inovațiile celor de la LG Display, și albastrul începe să intre în clubul select al fosforescenței, ceea ce duce la ecrane mai economice, mai luminoase și mai durabile.
