Linus Torvalds nu și-a imaginat niciodată, pe când era un copil curios în Finlanda, că pasiunea lui pentru calculatoare va duce la o revoluție în lumea tehnologiei. Povestea lui este despre cum un hobby început în joacă a evoluat într-un sistem de operare folosit pe scară largă în întreaga lume. Vom parcurge drumul lui Linus de la primele sale întâlniri cu computerele, trecând prin momentul în care a creat Linux în 1991, până la modul în care comunitatea globală a transformat acest proiect într-un succes open-source folosit în milioane de dispozitive.
 |
| Linus Torvalds (dreapta) la Linux World 2000 - Fotografie realizată de Brian Hankins și pusă la dispoziție pentru reutilizare gratuită la nivel mondial - Sursă : Wikimedia |
Copilăria lui Linus și pasiunea pentru calculatoare
Linus Benedict Torvalds s-a născut pe 28 decembrie 1969 în Helsinki, capitala Finlandei. A avut o copilărie normală și fericită, crescând alături de mama și bunicii săi (părinții săi s-au separat când el era foarte mic). Bunicul din partea mamei, Leo Törnqvist, profesor de statistică, a jucat un rol important în viața micului Linus: în anii 1970, bunicul a cumpărat unul dintre primele computere personale, un Commodore VIC-20. Linus, fascinat de acea mașină nouă, s-a plictisit repede de puținele programe și jocuri disponibile și a început să creeze altele noi de unul singur, învățând să programeze mai întâi în limbajul BASIC, apoi chiar în limbaj de asamblare (un limbaj de programare mult mai dificil, dar mai puternic).
De la o vârstă fragedă, programarea și matematica au devenit marile lui pasiuni. Tatăl său a încercat să îi stârnească interesul și pentru sport sau alte activități sociale tipice adolescenților, dar fără succes; pe Linus îl captiva mai mult lumea calculatoarelor decât terenul de sport. Această dedicare timpurie avea să pună bazele carierei sale ulterioare de pionier în software.
Primii pași către Linux (1991)
Anii au trecut, iar Linus a continuat să aprofundeze informatica. În 1987, în adolescență, și-a cumpărat din economiile proprii primul său calculator personal, un model Sinclair QL (unul dintre primele computere personale pe 32 de biți). Deși era încântat la început, a descoperit curând o limitare: nu putea modifica sau îmbunătăți cu ușurință sistemul de operare al acelui computer, deoarece acesta era stocat într-o memorie ROM (Read-Only Memory), adică nu putea fi rescris. Această frustrare a întărit dorința lui Linus de a înțelege și de a controla software-ul pe care îl folosea.
În 1988, Linus a devenit student la Universitatea din Helsinki, studiind informatica. Până în 1990 învățase deja limbajul de programare C (pe care îl va folosi pentru a scrie Linux), iar la începutul lui 1991 și-a achiziționat un calculator personal nou, echipat cu un procesor Intel 386 la 33MHz și 4MB memorie RAM, hardware foarte performant pentru acea vreme. Din păcate, pe cât de încântat era de noul său computer, pe atât de dezamăgit era de sistemul de operare MS-DOS care venea preinstalat pe el. MS-DOS era în acel moment un sistem destul de simplu, care nu valorifica puterea procesorului 386 și nu era stabil sau avansat așa cum era UNIX-ul de pe calculatoarele universitare. Linus și-ar fi dorit să aibă acasă un sistem de operare similar cu UNIX.
Pentru a-și folosi calculatorul la potențial maxim, Torvalds a încercat să obțină o versiune de UNIX pentru PC-ul său. A constatat însă că o astfel de versiune costa în jur de 5.000 de dolari, mult peste posibilitățile unui student. Ca alternativă, a luat în considerare un sistem numit MINIX, un soi de mini-UNIX creat în scop educativ de profesorul Andrew Tanenbaum. MINIX rula pe procesoare Intel și era mai puternic decât MS-DOS, însă avea și el limitările lui: nu oferea acces complet la tot codul sursă (o parte din cod era închisă), nu avea toate funcționalitățile unui UNIX veritabil și, chiar dacă era mai ieftin decât altele, tot necesita plata unei licențe. Cu alte cuvinte, MINIX nu era întru totul liber și nici pe deplin satisfăcător pentru nevoile de explorare ale lui Linus.
Astfel, în 1991, Linus Torvalds a luat o decizie curajoasă: dacă nu poate avea un sistem de operare pe placul lui, atunci îl va crea singur de la zero. S-a apucat să scrie un nou sistem de operare inspirat atât de UNIX, cât și de ideile din MINIX. Probabil că nu realiza în acel moment cât de multă muncă va presupune acest proiect ambițios și cu atât mai puțin și-a imaginat impactul uriaș pe care îl va avea asupra lumii tehnologiei decizia sa de a porni acest hobby. Fiind student într-o universitate gratuită, fără presiunea de a absolvi imediat, și-a permis să acorde timp și atenție deplină acestui proiect personal revoluționar.
Publicarea proiectului și licența open-source
După câteva luni de muncă intensă, Linus avea o versiune incipientă a noului său sistem de operare. Pe 25 august 1991, el a făcut pasul de a-și prezenta creația lumii: a trimis un mesaj pe un grup de discuții online dedicat sistemului Minix, anunțând că lucrează la un sistem de operare gratuit. În acel mesaj, tânărul programator a fost modest și sincer: a subliniat că proiectul este „doar un hobby” și că „nu va fi mare și profesional” precum marile proiecte existente. Practic, Linus le cerea celorlalți pasionați feedback, idei despre ce ar dori să vadă îmbunătățit. Nu bănuia că acel anunț avea să devină legendar.
Interesant este că numele Linux a apărut mai mult din întâmplare. Inițial, Linus și-a numit proiectul „Linux” (o combinație între numele său și Minix) ca nume de lucru, dar i s-a părut un pic prea egoist să-și boteze astfel creația. El intenționa să îl denumească „Freax”, un joc de cuvinte între free (liber/gratuit), freak (ciudat, în sensul de „pasionat trăznit”) și litera X (frecvent folosită pentru sistemele de tip UNIX). Între timp însă, administratorul de sistem care găzduia fișierele noului OS pe un server FTP a created un director numit linux pentru proiectul lui Linus, iar acest nume simplu a rămas în istorie.
În toamna anului 1991, codul sursă al Linux a fost pus la dispoziție online pentru oricine dorea să îl studieze sau să contribuie. Linus a luat atunci una dintre cele mai inspirate decizii ale sale: a lansat Linux sub licența GPL (GNU General Public License), o licență liberă open-source. Această licență, creată de activistul software liber Richard Stallman, permite oricui să utilizeze, să studieze, să modifice și să distribuie programul, cu condiția ca orice îmbunătățire să fie oferită la rândul ei comunității, cu codul sursă deschis. Prin alegerea GPL în locul unei licențe restrictive, Linus a garantat că Linux va rămâne mereu liber și deschis dezvoltării din partea oricui.
Contribuțiile comunității globale
După publicarea codului, reacția pasionaților de programare din lumea întreagă a fost rapidă și entuziastă. Datorită licenței libere și a accesului deschis la cod, numeroși programatori din diferite țări s-au alăturat efortului de dezvoltare al noului sistem de operare. Practic, Linux a devenit un proiect colaborativ global, un exemplu remarcabil de cum oameni de pretutindeni pot lucra împreună la un software open-source prin intermediul internetului. Fiecare contribuia cum putea: unii trimiteau corecții pentru erori, alții adăugau funcționalități noi sau optimizau componente existente.
În primii ani, evoluția Linux a fost extrem de rapidă, alimentată de această inteligență colectivă. De exemplu, în 1994 (la doar câțiva ani de la lansare), Linux a primit un nou sistem de fișiere ext2, mult mai rapid decât cel anterior, și s-au îmbunătățit considerabil capabilitățile de rețea. În același an, Linus a încurajat portarea Linux pe arhitecturi de procesoare noi, dincolo de tradiționalul x86 (Intel): în scurt timp au apărut versiuni ce puteau rula pe sisteme Digital Alpha, apoi pe procesoare SPARC și MIPS. Astfel, Linux nu mai era legat de un singur tip de calculator, devenind din ce în ce mai flexibil.
Comunitatea din jurul Linux nu era formată doar din voluntari independenți. Treptat, și companiile au început să ia notă de potențialul acestui sistem de operare gratuit. Unele firme au contribuit cu resurse și programatori pentru a ajuta la dezvoltare, fie din dorința de a beneficia de Linux în propriile produse, fie pentru a sprijini comunitatea. Această combinație de efort voluntar și sprijin comercial a accelerat maturizarea Linux. Drept rezultat, numărul de utilizatori a crescut exponențial în anii ’90. Dacă în 1993 Linux ajunsese la versiunea 1.0 stabilă, până în 1997 se estima că existau deja peste 3 milioane de computere care rulau Linux, iar doi ani mai târziu numărul se dublase la peste 7 milioane. Linux nu mai era doar proiectul unui student, cu devenise un fenomen internațional.
Evoluția Linuxului: de la hobby la milioane de dispozitive
Pe parcursul deceniilor următoare, Linux a continuat să crească și să se diversifice. Datorită naturii sale deschise și flexibile, a fost adaptat pentru mai multe tipuri de platforme și dispozitive decât orice alt sistem de operare. De la calculatoarele personale, Linux s-a extins către servere, dispozitive mobile și sisteme înglobate, devenind unul dintre cele mai răspândite sisteme de operare din lume.
Pinguinul Tux, mascota oficială a Linux, a devenit un simbol al comunității open-source. Acest personaj prietenos reflectă spiritul amical și colaborativ al comunității de utilizatori și dezvoltatori Linux. Pentru mulți pasionați, imaginea pinguinului Tux este inseparabilă de Linux și evocă imediat ideea de software liber și comunitate unită.
Astăzi, Linux este peste tot în jurul nostru, chiar dacă nu îl vedem direct. Iată câteva exemple care arată cât de extins a devenit Linux:
Servere de internet – Majoritatea site-urilor web sunt găzduite pe servere ce rulează Linux; de fapt, Linux este sistemul de operare dominant pe serverele lumii.
Supercomputere – Toate cele 500 de supercomputere de top ale lumii folosesc Linux pentru puterea și fiabilitatea sa.
Smartphone-uri – Sistemul Android, folosit pe majoritatea telefoanelor inteligente din lume, se bazează pe Linux, aducând Linux în buzunarele a miliarde de oameni.
Electronice inteligente – Multe dispozitive din casa noastră folosesc Linux „sub capotă”: receptoare de cablu tv și satelit, televizoare inteligente (Smart TV), routere de rețea, aparate de automatizare și gadgeturi smart.
Autoturisme și explorare spațială – Mașini moderne (precum cele produse de Tesla, Audi, Mercedes și alții) rulează sisteme Linux pentru funcții de bord, iar în domeniul spațial, Linux pilotează rachete (de exemplu, racheta Falcon 9) și roboți exploratori pe Marte (elicopterul Ingenuity).
Dintr-un proiect pornit “doar ca un hobby” al unui student finlandez, Linux s-a transformat, cu ajutorul comunității globale, într-un pilon al tehnologiei moderne. Astăzi el reprezintă un ecosistem vast și divers, un exemplu strălucit al puterii colaborării open-source. Povestea lui Linus Torvalds și a nașterii Linuxului ne arată cum curiozitatea și pasiunea, împărtășite liber cu lumea, pot crea ceva cu adevărat măreț, care să schimbe lumea calculatoarelor pentru totdeauna.
Povestea lui Git – Cum a reinventat Linus Torvalds colaborarea în software
Numele Linus Torvalds este cunoscut în special pentru Linux. Dar puțini știu că mintea care a dat naștere celui mai folosit nucleu de sistem de operare din lume a fost și în spatele unei alte invenții care a revoluționat dezvoltarea software: Git.
Aceasta nu este doar o unealtă tehnică, ci o poveste despre nevoi reale și o soluție genială născută din criză. Git este dovada că, uneori, când ceva se strică, poate apărea ceva mult mai bun în locul lui.
Era anul 2005, iar nucleul Linux devenise un proiect uriaș, cu mii de colaboratori din întreaga lume. Pentru a coordona munca atâtor oameni, comunitatea avea nevoie de un sistem de gestionare a codului sursă, un sistem care să permită urmărirea modificărilor și coordonarea colaborării între programatori.
La acea vreme, se folosea un instrument numit BitKeeper. Deși era puternic și util, exista o problemă majoră: BitKeeper era un software proprietar, adică nu era open-source. Firma care îl deținea oferise o versiune gratuită pentru comunitatea Linux, dar cu restricții. Tensiunile dintre dezvoltatori și compania care deținea BitKeeper au crescut, până când, într-o zi, firma a retras permisiunea de utilizare gratuită.
Linus Torvalds s-a trezit fără uneltele de care avea nevoie. Avea două opțiuni: să caute alt sistem sau să construiască unul nou, adaptat exact pentru nevoile proiectului Linux. A ales a doua variantă.
Linus a început să scrie Git cu un scop clar: trebuia să fie rapid, sigur, descentralizat și, cel mai important, open-source. În doar câteva săptămâni, Git prindea viață. Ce avea diferit?
Fiecare dezvoltator primea o copie completă a întregului istoric al proiectului, nu doar ultima versiune. Asta însemna că se putea lucra fără o conexiune permanentă la internet. Git era construit pentru a fi foarte rapid, chiar și cu mii de fișiere și modificări. Orice modificare era înregistrată cu grijă și protejată criptografic, ceea ce făcea sistemul extrem de sigur împotriva coruperii datelor. Pe scurt, Git era tot ce avea nevoie comunitatea Linux – și ceva în plus.
Inițial, Git a fost folosit doar pentru gestionarea nucleului Linux. Dar, în scurt timp, alți dezvoltatori și companii au descoperit avantajele sale. Era gratuit, eficient și incredibil de flexibil. Nu a trecut mult până când Git a început să fie adoptat de alte proiecte open-source, apoi și de companii comerciale.
Când a apărut GitHub, o platformă online construită în jurul Git, lucrurile au explodat. GitHub a făcut din Git o unealtă prietenoasă, ușor de folosit și perfectă pentru colaborare. Milioane de proiecte au fost urcate pe platformă. Git devenise, fără îndoială, standardul global în dezvoltarea software.
Astăzi, fie că ești un programator începător sau parte dintr-o echipă care lucrează la un software pentru un avion, Git e acolo. În spate, liniștit, gestionând modificările, versiunile și contribuțiile tuturor.
Linus Torvalds nu a creat Git ca să devină un fenomen mondial. La fel ca Linux, l-a creat pentru că avea nevoie de el. Dar simplitatea și puterea ideilor bune fac ca ele să crească mult dincolo de intenția inițială.
Git nu este doar o unealtă. Este o lecție despre transparență, control, comunitate și încredere. Și mai ales, despre cum un om care preferă să evite drama și expunerea poate să schimbe lumea de două ori – o dată cu Linux, și o dată cu Git.
Anonim
