Un sondaj recent arată că pentru mulți oameni, jocurile video nu sunt doar un mod de a se relaxa, ci o veritabilă ancoră emoțională. Cercetarea „The Power in Play”, realizată de compania Livewire împreună cu PMCI Play, a analizat peste 2.400 de jucători din SUA, Marea Britanie, Canada și Australia. Scopul sondajului a fost să afle cum influențează jocurile sentimentul de apartenență, reziliența și identitatea personală, indiferent de vârstă sau gen.
Rezultatele sunt interesante: 82% dintre participanți spun că gamingul îi ajută să facă față stresului, anxietății sau depresiei. Iar procentul urcă până la 92% în rândul generației Z. Cu alte cuvinte, pentru tinerii de azi, a porni un joc nu înseamnă doar distracție, ci și o formă de terapie.
Un alt aspect relevat de cercetare este legat de eticheta de „gamer”. Doar 36% dintre jucători se identifică puternic cu acest termen. Restul preferă formulări mai neutre, precum „player” sau „casual gamer”. Interesant este și faptul că, deși 44% dintre femei se consideră jucătoare în adevăratul sens al cuvântului, doar 22% se simt confortabil să fie numite „gamer”.
Studiul arată că relația oamenilor cu jocurile video este mai complexă decât simpla dorință de divertisment. Jocurile oferă un spațiu de siguranță, de exprimare și de apartenență. Iar acest lucru se vede și în comportamentul de consum: gamingul este de multe ori una dintre ultimele cheltuieli la care oamenii renunță chiar și în perioade de dificultăți financiare, înaintea filmelor sau evenimentelor live.
Merită menționat și interesul tot mai mare pentru reprezentarea diversității în jocuri. Aproximativ 64% dintre respondenți spun că sunt atenți la modul în care sunt reflectate culturile în titlurile pe care le joacă, iar 43% consideră că mai este nevoie de progrese. În rândul minorităților etnice, aproape 80% cer o reprezentare mai puternică și mai autentică.
Gamingul nu mai este o subcultură, ci parte integrantă din viața modernă. Pentru mulți, este locul unde se regăsesc, se exprimă și își găsesc echilibrul. Jocurile video devin, paradoxal, una dintre cele mai stabile forme de refugiu emoțional.
Dincolo de sondaje...
Dacă te întrebi de ce atâția jucători spun că se simt mai bine după o sesiune de joc, răspunsul ține de câteva mecanisme simple. În primul rând, jocurile introduc rapid un sentiment de control: ai obiective clare, primești feedback imediat și vezi progresul. Creierul învață repede că poate influența rezultatul, iar asta scade anxietatea pe termen scurt. În al doilea rând, intri ușor în starea de flux: atenția se concentrează pe o singură sarcină, iar grijile din fundal se estompează. Nu în ultimul rând, multe titluri creează legături sociale, fie prin co-op, fie prin comunități care oferă sprijin și apartenență. Pe scurt, lucrurile sunt destul de simple: control, ritm și conexiune.
Cercetările din ultimii ani nuanțează însă imaginea. Un studiu publicat în 2024, pe un eșantion foarte mare, a găsit că simplul fapt de a deține o consolă și de a te juca mai mult se asociază cu un plus de bunăstare psihologică și o scădere a stresului, efectul fiind mic spre moderat, dar prezent. E un semn că, pentru mulți, jocurile pot funcționa ca factor protector în perioadele cu presiune psihică.
În paralel, o echipă de la Oxford a tot urmărit relația dintre timp și stare de bine și revine cu aceeași concluzie: numărul de ore jucate nu explică mare lucru de unul singur. Contează mai mult calitatea experienței, contextul social și motivațiile jucătorului, nu timpul jucat.
Merită reținut că jocurile pot regla starea pe termen scurt, dar nu vor înlocui o intervenție clinică atunci când există o tulburare de anxietate sau depresie. Analize și studii experimentale recente arată beneficii emoționale în anumite condiții, de la scăderea simptomelor la îmbunătățirea dispoziției, însă efectele depind de ce joci, cu cine joci și ce urmărești să obții.
De fapt, e vorba despre un echilibru. Unele rezultate arată efecte cognitive pozitive și performanțe mai bune la sarcini de atenție, în timp ce legătura directă și robustă între un timp mai mare în jocuri și sănătate mintală mai bună nu apare mereu. Asta întărește ideea că util este echilibrul dintre genul de joc, obiceiuri și starea ta din viața reală.
În același timp, trebuie lăsat loc pentru discuția despre riscuri. Gaming disorder este o categorie introdusă în ICD-11 și descrie cazul în care jocurile ajung să aibă prioritate peste restul vieții, cu pierderea controlului și continuarea comportamentului în ciuda consecințelor negative. Nu vorbim despre majoritate, dar e important de știut că există și e definită clar în manualele de clasificare medicală.
Jucătorii par să folosească jocurile ca să-și creeze rapid un cadru previzibil, care oferă recompense mici și dese, plus o rețea socială în care se simt văzuți. Studiile pe populații diferite, inclusiv în rândul studenților, arată efecte pozitive asupra simptomelor de anxietate și depresie când jocul este ales conștient, are obiective potrivite și este integrat într-un stil de viață sănătos.
Dacă vrei o regulă practică, aceasta pare să funcționeze: mai multă atenție la calitatea sesiunilor decât la cantitatea de timp. Alege jocuri care te introduc în lumea virtuală fără să te împingă spre oboseală, joacă împreună cu prietenii atunci când ai nevoie de apartenență și fii atent la semnele clasice de dezechilibru, cum ar fi somnul insuficient sau evitarea școlii și muncii. Datele sugerează că impactul psihologic devine cu adevărat util atunci când jocul e o pauză cu sens, nu un refugiu care înghite restul activităților.
Cercetarea din zona comportamentului jucătorilor indică faptul că starea de bine e legată de experiențe sociale de calitate și de sentimentul de progres. Există dovezi cauzale că jocurile pot susține starea de bine, mai ales când sunt alese și folosite cu atenție. Dar există și rezultate care temperează entuziasmul, arătând că orele în plus nu garantează o stare mentală mai bună, și există un cadru clinic pentru situațiile în care jocurile scapă de sub control.
