Televiziunea digitală (DVB-T/T2, DVB-S/S2, DVB-C/C2) nu înseamnă doar semnal video și audio, ci și un flux de date care ghidează televizoarele în găsirea și decodarea corectă a canalelor. Aceste date de semnalizare, numite PSI/SI (Program Specific Information / Service Information), acționează ca niște „indicatoare rutiere” sau un manual de instrucțiuni în interiorul transmisiei.
Practic, ele spun receptorului ce canale există, unde să le caute în fluxul digital și cum să le afișeze. Dacă respectivele „indicatoare” sunt incomplete sau greșite, apar o serie de probleme vizibile pentru telespectatori: pot lipsi informațiile din ghidul electronic de programe (EPG), unele canale pot să nu fie găsite sau să dispară după scanare, unele posturi apar în listă dar nu au imagine sau sunet, ori numele canalelor afișate pot fi incorecte. Multe dintre aceste anomalii depind de cât de tolerant este software-ul fiecărui televizor sau receiver: unele modele reușesc să redea în ciuda erorilor, altele nu pot descifra serviciile dacă semnalizarea nu respectă standardul.
În continuare vom explica ce rol au principalele tabele PSI/SI ( adică PAT, PMT, SDT, NIT ) folosind analogii simple, apoi vom detalia problemele frecvente cauzate de semnalizarea digitală incorectă. Vom oferi și exemple reale din rețele de televiziune europene și, la final, sfaturi practice pentru utilizatori despre cum să recunoască aceste probleme și ce soluții au la îndemână.
Ce sunt tabelele PSI/SI (PAT, PMT, SDT, NIT) și la ce folosesc?
Pentru a înțelege problemele, trebuie mai întâi să știm cum ar trebui să funcționeze semnalizarea corectă. Un multiplex digital (pachet de canale pe o frecvență) conține, pe lângă fluxurile de video/audio, și aceste tabele PSI/SI (niște pachete de date transmise continuu, pe care televizorul sau set-receptorul le citește automat). Putem compara multiplexul cu o bibliotecă care conține mai multe cărți (canale TV); tabelele PSI/SI sunt echivalentul fișelor de catalog și a cuprinsului care te ajută să găsești și să „citești” corect fiecare carte:
PAT (Program Association Table): Este ca un cuprins general al multiplexului. PAT indică ce televiziuni există în acel flux și unde poate găsi detaliile fiecăruia. Fiecare televiziune are un identificator (număr de program) listat în PAT, împreună cu referința către locația informațiilor sale (un identificator de pachete numit PID pentru PMT). PAT este panoul de la intrarea într-o bibliotecă ce îți spune la ce raft se află cartea (televiziunea) dorită. (Notă: PAT are un PID fix, 0, astfel încât orice receptor știe unde să îl găsească în flux).
PMT (Program Map Table): Dacă PAT e cuprinsul general, atunci fiecare canal are propriul „cuprins” detaliat numit PMT. Program Map Table enumeră toate componentele acelui canal: PID-urile stream-ului video, ale stream-urilor audio, ale subtitrărilor sau alte date asociate. Cu alte cuvinte, PMT este rețeta sau lista de ingrediente pentru un program, astfel încât televizorul să știe cum să demultiplexeze fluxul (de exemplu, care pachet de date conține video, care conține audio și așa mai departe). Fără PMT, receptorul ar vedea canalul în listă (din PAT), dar nu ar ști de unde să ia efectiv imaginea sau sunetul.
SDT (Service Description Table): Este tabelul care conține descrieri pentru serviciile (canalele) din multiplex. Putem să ne gândim la SDT ca la etichetele sau titlurile cărților din bibliotecă. El furnizează numele fiecărui canal (de ex. TVR 1, Pro TV etc.), furnizorul (rețeaua) și alte informații descriptive. Când faceți o scanare de canale, SDT este cel care asigură afișarea denumirilor corecte în lista de programe a televizorului. Dacă SDT lipsește sau nu corespunde realității, veți vedea denumiri greșite (sau niciun nume, ci identificatori numerici ori mesaje de tip Unknown service).
NIT (Network Information Table): Acest tabel acționează ca o hartă a rețelei de televiziune. NIT enumeră parametrii tuturor multiplexurilor (frecvențe, modulație etc.) din rețeaua respectivă și le identifică printr-un cod de rețea (network_id) și ID-uri de transport stream. Combinând aceste informații, fiecare multiplex este identificat unic în ansamblul rețelei. Practic, NIT îi permite televizorului să afle “ce mai există pe celelalte frecvențe”. De exemplu, la o scanare automată pe cablu sau terestru, receptorul poate citi NIT-ul de pe o frecvență și astfel știe și alte frecvențe pe care să le caute canale. Dacă NIT este incorect sau incomplet, unele multiplexuri pot fi sărite la scanare. NIT este ca o hartă a bibliotecii ce îți arată și celelalte săli/rafturi unde găsești cărți, nu doar în sala în care ai intrat inițial.
În plus față de cele de mai sus, există și alte tabele SI (Service Information) opționale sau specifice unor funcții, de exemplu EIT (Event Information Table) care conține programul emisiunilor pentru fiecare canal, informația folosită pentru afișarea EPG (Electronic Program Guide) pe câteva zile în avans. Mai există TDT/TOT (Time & Date Table / Time Offset Table) pentru transmiterea orei exacte, CAT (Conditional Access Table) pentru sisteme de acces condiționat (codări) etc. În acest articol ne vom concentra însă pe problemele legate de PAT, PMT, SDT, NIT, deoarece semnalizarea greșită a acestora provoacă direct neplăcerile vizibile menționate mai sus.
Probleme cauzate de semnalizarea PSI/SI incorectă sau incompletă
Când unul sau mai multe din tabelele de mai sus nu sunt transmise corect de către distribuitorul TV (fie el operator de cablu, radiodifuzor terestru sau satelit), receptorul devine confuz. În continuare analizăm cele mai comune probleme care apar din această cauză, cum se manifestă ele și de ce se întâmplă.
Lipsa EPG-ului (ghidului electronic de programe): Unul dintre primele simptome ale semnalizării defectuoase este absența informațiilor din ghidul TV (programul pe ore/zile pentru fiecare canal nu se încarcă). Cauza directă este la nivelul EIT (tabelul de informații despre evenimente), care poate lipsi sau poate fi neconcordant cu așteptările receptorului. Spre exemplu, dacă EIT nu este transmis deloc pe multiplex, televizorul nu are de unde să încarce EPG-ul pentru canalele respective. Alteori, EIT există dar conține ID-uri sau legături greșite (de exemplu, dacă Network ID-ul sau alți identificatori nu corespund între NIT și EIT, dispozitivul poate ignora datele EPG crezând că aparțin altei rețele). O specificare incorectă a Network ID în NIT poate duce la afișarea greșită a ghidului de programe pe unele receptoare. Cu alte cuvinte, televizorul arată EPG-ul amestecat sau lipsă, din cauză că “nu și-a dat seama” că respectivele date corespund canalelor din listă. În general, dacă observați că toate canalele de pe o anumită frecvență nu afișează niciun program în ghid, este un indiciu clar că problema e la emițător, nu la dumneavoastră. Chiar și recomandările oficiale Freeview (televiziune digitală terestră în Marea Britanie) menționează că lipsa informațiilor din ghid indică faptul că dispozitivul “nu primește corect semnalele necesare pentru a popula ghidul”, adică exact o problemă de semnalizare a datelor EPG. Desigur, pot exista și cauze mai banale (de exemplu semnalul TV foarte slab poate duce la pierderea pachetelor de date EIT) dar în contextul unui semnal RF bun, absența EPG-ului înseamnă aproape sigur o eroare de semnalizare din partea operatorului.
Dispariția canalelor după scanare: Situația în care anumite canale nu sunt găsite deloc la scanare, sau apar inițial și apoi dispar din listă, este legată de obicei de probleme în tabelele PAT și NIT. Dacă PAT este incompletă sau nu mai este actualizată, receptorul poate rata unele programe. De exemplu, dacă un canal nou nu este adăugat corect în PAT de către operator, televizoarele nu îl vor vedea la scanare (practic, nu știu de existența lui). Invers, dacă PAT conține intrări pentru servicii care de fapt nu mai sunt transmise, unele receptoare le pot păstra în listă temporar și apoi să le șteargă la următoarea actualizare automată (constatând absența fluxului real). Probleme frecvente sunt legate și de NIT: la scanarea automată, multe tunere depind de NIT ca să descopere toate multiplexurile. Dacă NIT este eronat (de pildă, nu listează toate frecvențele, ori are parametri greșiți) unele televiziuni vor lipsi după scanare. Spre exemplu, există cazuri în care operatorul a uitat să adauge în NIT o frecvență nouă sau a lăsat un Network ID nepotrivit, astfel încât aparatele nu recunosc multiplexul ca aparținând rețelei curente și nu îl memorează. Trebuie știut că implementările din receivere variază: unele modele ignoră complet lipsa NIT, încercând oricum scanarea tuturor frecvențelor, pe când altele consideră absența NIT ca semn că fluxul nu e standard DVB și se pot opri din căutare. Un exemplu notoriu a avut loc în Marea Britanie, la Freeview: s-a emis un NIT modificat, pe care televizoarele mai vechi nu l-au putut interpreta corect, ducând la pierderea unor posturi (precum ITV3, ITV4) pentru zeci de mii de utilizatori, până la remedierea prin actualizări firmware. Așadar, dacă după o scanare observați că vă lipsesc canale importante în timp ce un vecin din aceeași zonă le prinde de la un alt furnizor de tv cu plată, este foarte posibil ca problema să fie semnalizarea de rețea de la operator sau compatibilitatea TV-ului dumneavoastră cu aceasta.
Canal în listă, dar fără imagine sau sunet (nu poate reda stream-ul): Un caz frustrant este acela în care o televiziune apare în lista de canale după scanare, însă când o selectați, fie ecranul rămâne negru (fără imagine și audio), fie primește un mesaj de eroare ("no video/audio", "scrambled" fals etc.) deși canalul ar trebui să fie la liber. O cauză posibilă este o nepotrivire între PAT și PMT, adică televizorul știe din PAT de existența canalului, dar nu găsește PMT-ul corespunzător (sau PMT-ul are date greșite). Unele receptoare afișează explicit eroarea “SID not found in PAT” (Service ID not found in Program Association Table) atunci când un canal listat nu mai are corespondent real în flux. De exemplu, pasionații au observat pe satelitul Astra 28.2°E (Marea Britanie) că anumite posturi pentru adulți, transmise doar nocturn, rămân memorate în listă după scanare, dar în restul timpului nu emit; când încercau accesarea lor ziua, receiverul Enigma2 afișa “sid not found in pat”, deoarece serviciul era listat în PAT-ul multiplexului însă nu exista un PMT activ și stream-uri asociate atunci. Practic, din perspectiva aparatului, televiziunea părea prezentă, dar nu avea “conținut”. O altă posibilă cauză ține de PMT incorect: dacă PMT-ul există, dar are erori în descrierea stream-urilor (ex: indică un PID de video greșit sau un PCR incorect), decodorul nu poate reconstrui semnalul A/V. Specialiștii descriu, de pildă, cazul în care un PCR_PID greșit în PMT face ca televizorul să nu poată afișa corect video/audio, fiind practic sincronizat pe o referință temporală inexistentă. Simptomele pentru receptie sunt același: ecran negru pe acel post, deși celelalte canale merg fără probleme. Altfel spus, dacă un anumit canal nu “pornește”, deși indicatorul de semnal este bun, e posibil ca vina să nu fie a semnalului în sine, ci a semnalizării interne a fluxului TS (PAT/PMT nealiniate).
Nume de canale afișate greșit sau lipsă (identificare eronată a programelor): Atunci când pe ecran apar denumiri incorecte ale canalelor, de exemplu, canale care se numesc aiurea sau rămân cu nume generice (“Service 1”, “Service 2” sau name-not-set), problema provine aproape sigur din tabelul SDT. SDT este sursa numelor “oficiale” ale posturilor. Dacă acest tabel nu este emis deloc, multe televizoare vor afișa un nume implicit sau niciun nume (doar numărul programului). Dacă SDT este emis, dar conține secțiuni eronate, se pot vedea efecte precum: lipsa numelor serviciilor sau dispariția lor periodică de pe ecran, ori asocierea greșită a numelor (canalele apar sub altă denumire decât ar trebui). De exemplu, s-a raportat pe un forum un caz în care, după o schimbare, toate canalele apăreau ca “name-not-set”ș practic receptorul nu mai primea deloc numele din SDT și afișa un placeholder gol. În multe situații, aceste anomalii de identificare nu afectează recepția efectivă a imaginii sau sunetului, dar creează confuzie utilizatorului. Un SDT greșit poate provoca și întârzierea afișării numelui televiziunii (de exemplu, când schimbați programele, poate dura câteva secunde până apare numele, sau apare abia la a doua comutare) din cauză că televizorul tot așteaptă secțiunea corectă de SDT. Conform analizelor de specialitate, principala manifestare a problemelor SDT este absența sau afișarea instabilă a numelor serviciilor, deși conținutul (imaginea/sunetul) nu este afectat. Desigur, pentru utilizatorii de rând, un ghid tv fără nume de posturi sau cu nume amestecate este foarte derutant.
Alte probleme ce pot fi cauzate de astfel de erori
Lipsa subtitrărilor
Subtitrările DVB (inclusiv cele transmise ca teletext) depind de semnalizarea corectă în tabelul PMT (Program Map Table). În PMT, fiecare flux de subtitrare trebuie declarat cu un descriptor de subtitrare (pentru subtitrări DVB grafice) sau un descriptor de teletext (pentru subtitrările prin teletext), indicând limbajul și tipul paginii. Dacă aceste informații lipsesc sau nu sunt corecte, televizorul/receiverul nu va ști de existența subtitrărilor, chiar dacă datele efective circulă în stream. Practic, un flux de subtitrare neanunțat în PMT este ignorat de majoritatea receptoarelor. De exemplu, dezvoltatorul utilitarului TS-Doctor a raportat un caz în care pachetele de subtitrare erau prezente în stream, dar pentru că nu erau listate în PMT-ul original, subtitrările nu apăreau la redare (TS-Doctor a putut „repara” problema prin adăugarea acestor stream-uri în PMT). Un utilizator NextPVR din Finlanda a observat situații similare: pe unele canale cablu DVB-C, fișierele înregistrate în Linux nu conțineau deloc PID-ul de subtitrare (deci niciun subtitlu în player), în timp ce aceeași emisiune înregistrată sub Windows includea pista de subtitrare, indiciu că subtitrarea nu fusese indicată corect în fluxul capturat.
Consecința directă a unei semnalizări greșite: subtitrările nu apar deloc pe ecran, deși furnizorul le transmite. Acest lucru este valabil atât pentru subtitrările DVB grafice, cât și pentru cele bazate pe teletext digital. În mod normal, PMT conține intrări ce indică PID-urile de subtitrare și tipul (de ex. subtitrare DVB sau pagină de teletext 888 pentru subtitrare). Lipsa acestor intrări face ca opțiunea de subtitrare să nu fie disponibilă pe receptor. În plus, în cazul teletextului, dacă descriptorul de teletext lipsește, televizorul nu va activa modul de teletext pentru acel canal. Practic, receptorul crede că acel canal nu oferă deloc teletext sau subtitrare. Există relatări că anumite televizoare/decodoare afișează chiar erori când utilizatorul apasă butonul de Teletext pe un canal care afișează simbolul „i” (informație) dar nu are de fapt teletext. De pildă, pe unele receivere s-a observat apariția unui ecran albastru de debug după apăsări repetate ale butonului Text pe un canal fără teletext, semn că lipsa teletextului a condus la un comportament neașteptat al software-ului receptorului.
Exemplu european: În multe țări europene, subtitrările DVB sunt esențiale pentru conținut străin. Un caz relevant a fost semnalat în 2021, când unele canale HD din regiunea nordică nu afișau subtitrările DVB pe anumite platforme, deoarece PMT-ul lor nu includea corect PID-urile de subtitrare (problema a fost identificată folosind utilitare precum dvbsnoop și s-a constat absența PID-ului de subtitrare în fluxul PSI). Astfel de situații demonstrează că o semnalizare PSI incompletă poate duce la pierderea subtitrărilor pentru utilizator, chiar dacă din punct de vedere al difuzării datele există.
Lipsa fluxurilor audio secundare și imposibilitatea selectării pistelor alternative
Fluxurile audio alternative (ex: dublaje în altă limbă, comentariu audio pentru nevăzători, coloane sonore originale sau locale) sunt și ele listate în tabelul PMT, fiecare având un descriptor (ISO 639) cu codul de limbă și indicatorul de tip audio. Dacă PMT-ul este defectuos și nu include toate pistele audio transmise, receptorul va afișa doar pista audio principală. Cu alte cuvinte, orice pistă audio nedeclarată în PMT este “invizibilă” pentru utilizator, chiar dacă există în stream. Astfel, utilizatorul nu va putea selecta pista dorită deoarece meniul de audio al receiverului nu o listează. Un exemplu: pe un forum NextPVR, un utilizator a constatat că unele posturi TV aveau două piste audio în stream, însă box-ul de streaming nu reda sunetul și nici nu indica existența pisteiș s-a descoperit ulterior că formatul audio era unul neobișnuit (AC3 nesuportat) și că PMT-ul includea piste audio „suplimentare” pe care receptorul le ignora. În acel caz, prezența unor piese audio „fantomă” listate în PMT a dereglat comutarea corectă a coloanei sonore (utilizatorul apăsa butonul Audio de pe telecomandă, însă nu obținea sunet pe nicio pistă), dovadă că semnalizarea greșită poate fi la fel de problematică ca omisiunea.
Situații posibile: Dacă un post TV transmite, de exemplu, atât varianta în limba originală cât și o pistă cu dublaj, dar PMT nu include decât una dintre ele, receptorul va reda implicit doar pe cea listată. Utilizatorul nu va vedea opțiunea de a schimba limba audio. Invers, dacă PMT listează o pistă inexistentă sau nefuncțională, receptorul ar putea permite comutarea pe aceasta, dar nu se aude nimic, ceea ce creează confuzie. Spre exemplu, s-a raportat că în anumite înregistrări TS, dacă PMT menționează o pistă audio secundară care însă nu a fost salvată efectiv, comutarea pe acea pistă nu produce sunet (apare ca pistă goală). Acest tip de eroare de semnalizare poate rezulta din remultiplexări greșite sau din neactualizarea PSI când se adaugă/elimină fluxuri audio.
Lipsa pistelor audio alternative afectează accesibilitatea și experiența utilizatorului. În țările multilingve sau pentru canale care oferă comentariu audio (de exemplu pentru nevăzători la evenimente sportive), o semnalizare incompletă lasă publicul fără aceste facilități. Un receptor corect configurat va afișa în lista de selecție toate limbile disponibile numai dacă PMT le declară. Astfel, integritatea tabelului PMT este esențială pentru a asigura că toate coloanele sonore și formatele (Dolby AC3, AAC, etc.) sunt accesibile. Orice eroare (PID greșit, descriptor lipsă) se traduce direct prin „lipsa sunetului” pe pista respectivă sau imposibilitatea de a o alege din meniu.
Lipsa teletextului (serviciu de teletext digital)
Serviciul de teletext clasic (pentru informații scrise și subtitrări pe paginile 8xx) în transmisia digitală este de asemenea caracterizat în PMT prin descriptorul de teletext. Dacă postul TV transmite teletext, PMT trebuie să conțină intrări ce specifică limbile și paginile de start (de regulă pagina 100 pentru index, 888 pentru subtitrări). În absența acestor intrări, televizoarele care încă suportă teletext nu vor putea accesa serviciul; la apăsarea butonului TEXT fie nu se întâmplă nimic, fie se indică un mesaj de indisponibilitate. Practic, receptorul nu „știe” că în flux există pachete de teletext. Un exemplu practic: o discuție între pasionații de receivere a arătat că pe canalele unde nu se transmite teletext, deși apare iconița “i” (informație) pe ecran, apăsarea repetată a butonului TEXT duce după mai multe încercări la un ecran albastru sau un overlay de debug, un comportament neașteptat cauzat de absența datelor teletext așteptate. Acest caz arată cum lipsa teletextului semnalizat poate declanșa chiar bug-uri în software-ul receptorului, care nu are o rutină de răspuns potrivită când utilizatorul cere un serviciu inexistent.
În general, dacă un post nu are teletext sau nu îl semnalizează, receptorul va afișa direct un ecran gol sau va rămâne în modul TV fără nicio schimbare. În unele țări (precum Marea Britanie, Germania etc.), teletextul a fost în mare parte înlocuit de servicii digitale interactive (HbbTV/red button), însă multe televizoare mai vechi sau receivere DVB încă așteaptă datele tradiționale. Lipsa semnalizării corecte în SDT/PMT poate face ca unele dispozitive să considere că este o eroare. Din perspectiva utilizatorului, efectul este imposibilitatea de a accesa paginile de teletext (de știri, meteo, subtitle pe 888 ș.a.) pe canalele unde în mod normal ar trebui să existe. Astfel de probleme au fost semnalate după anul 2020 mai rar (pe măsură ce teletextul dispare), dar pot apărea la canale internaționale sau regionale ce încă folosesc acest sistem, dacă multiplexorul nu configurează corect descriptorii.
Comutarea incorectă între variante SD/HD sau între versiuni regionale
În sistemele DVB moderne, operatorii pot furniza aceeași televiziune în versiuni multiple: de exemplu standard definition (SD) și high definition (HD), sau variante regionale (același canal cu conținut regionalizat, cum e cazul unor posturi publice care la anumite ore transmit știri locale diferite pe regiuni). Pentru a gestiona aceste variante, standardul SI prevede utilizarea descriptorilor de legătură (linkage descriptor) și uneori a descriptorilor de înlocuire a serviciului (service replacement) sau a listelor logice de canale (LCN – Logical Channel Number, adesea transmise în NIT). O semnalizare completă permite receptorului să știe, de pildă, că televiziunea X HD este varianta de înaltă definiție a televiziunii X SD și, dacă utilizatorul are un receiver HD, poate înlocui automat versiunea SD cu cea HD în lista principală. Similar, pentru versiuni regionale, se poate indica că televiziunea Y are mai multe ID-uri de serviciu în funcție de regiune, iar receptorul ar trebui să-l afișeze pe cel corespunzător zonei utilizatorului.
Efectele unei semnalizări defectuoase în acest context pot fi subtile, dar deranjante: fără aceste legături, receptorul nu va comuta automat. Utilizatorul poate vedea două intrări separate în listă (una SD și una HD) fără să știe care e preferabilă, sau poate rămâne pe versiunea de calitate inferioară, chiar dacă există una superioară. De exemplu, în Marea Britanie, platforma Freeview folosește descriptorii de tip “HD simulcast” și un sistem LCN pentru ca pe televizoarele HD, canalul BBC One HD să apară implicit în locul BBC One SD pe poziția 1. Dacă semnalul SI nu ar indica această relație, televizorul ar lista BBC One HD doar la o poziție secundară (ex. 101) și utilizatorul ar putea continua să urmărească versiunea SD pe 1 fără să realizeze că există alta mai bună. Un alt exemplu: în rețeaua Ziggo (Olanda), serviciile regionale și simulcast HD sunt gestionate prin SI astfel încât în fiecare regiune set-top box-ul să afișeze doar feed-urile relevante acelei zone. Documentația Ziggo confirmă că „un serviciu poate diferi în funcție de regiune... fiecare regiune poate avea un descriptor specific în NIT”, tocmai pentru a asigura comutarea corectă la conținutul regional/local. Dacă aceste mecanisme lipsesc, un client dintr-o anumită provincie ar putea vedea în listă și canalele altor provincii (pe care nu le poate de fapt viziona sau care nu îl interesează), iar receptorul nu ar ști să facă comutare automat la programul regional corect.
De asemenea, descriptorii de înlocuire a serviciului sunt folosiți când, de exemplu, un canal SD urmează să fie închis și înlocuit de varianta HD sau când un eveniment temporar mută transmisiunea pe altă frecvență. Fără acest anunț în SI, receptorul nu va comuta singur și utilizatorul vede fie o întrerupere (canalul vechi dispare brusc), fie rămâne pe un canal greșit. Astfel, semnalizarea PSI/SI defectuoasă înseamnă lipsa sincronizării logice între versiuni: receptorul nu “știe” de legătura dintre ele. În practică, utilizatorul va trebui să selecteze manual canalul HD sau canalul regional corespunzător, dacă îl găsește – presupunând că aceste variante apar măcar în scanare. În cazuri grave, o eroare în NIT/SDT poate face ca anumite versiuni să nu apară deloc la scanare (de exemplu, dacă în SDT un canal regional are un Service ID, dar NIT nu oferă frecvența multiplexului respectiv pentru zona dată). Pe scurt, fără o semnalizare corectă, facilitățile de auto-configurare și regionalizare eșuează, lăsând totul în seama utilizatorului.
Lipsa sincronizării audio/video (PCR greșit)
Program Clock Reference (PCR) este eticheta de timp inserată periodic în fluxul transport (de obicei pe PID-ul video sau un PID separat indicat în PMT) care permite receptorului să mențină sincronizarea dintre audio și video. PCR reprezintă ceasul de 27 MHz al emițătorului și stă la baza reconstrucției timeline-ului pentru decodare. Dacă PCR lipsește, este rar sau eronat, sincronizarea AV se degradează: sunetul nu mai este aliniat cu imaginea (apare efectul de „lip-sync” întârziat sau devansat) și pot surveni întreruperi sau sacadări. Conform ghidului DVB TR 101 290 (monitorizare flux), erorile legate de PCR sunt de prioritate 2, cele care „pot cauza cadre înghețate și pierderea sincronizării audio-video”. De exemplu, un PCR error este semnalat dacă intervalul dintre două valori PCR succesive depășește 100 ms; această situație poate face decodorul să piardă lock-ul pe ceasul de 27MHz. Cu alte cuvinte, fără un PCR regulat la ≤40 ms, ceasul intern al receptorului începe să deraieze, ducând la drift (audio și video ies treptat din sincron).
Scenarii posibile de eroare PCR:
Dacă în PMT este indicat un PCR_PID greșit (nu corespunde niciunui flux real), receptorul va căuta timpi PCR pe un PID inexistent. În absența acestor timpi, de obicei decodorul va încerca să folosească PTS (timestamp-urile de prezentare) pentru a aproxima sincronizarea, dar acest lucru e inexact și temporar. Rezultatul: audio și video pot avea un decalaj sesizabil sau chiar fluxul poate fi considerat ca lipsă recepție.
Dacă PCR există dar nu respectă frecvența specificată (max 40ms între două PCR consecutive conform standardului), atunci ceasul poate suferi micro-salturi. Aceste salturi se traduc prin mici desincronizări ce devin vizibile ca întârziere a sunetului sau imagine sacadată (frame-urile sosesc neuniform). O abatere a valorii PCR față de așteptat de peste ±500 nanosecunde constituie eroare de acuratețe PCR, iar astfel de inexactități repetate pot cauza probleme subtile de aliniere AV pe termen lung.
Când PCR nu este deloc prezent (o eroare gravă în multiplexare), fluxul nu poate fi decodat corect. Practic, receiverul nu poate menține rata corectă de redare. Unele echipamente vor refuza redarea acelui program (pentru că nu pot sincroniza clock-ul), altele vor reda, dar cu mari probleme (sunetul se poate grăbi sau întârzia, imaginea poate “îngheța” intermitent).
Un exemplu concret raportat a fost în Marea Britanie pe anumite canale DVB-T2 unde utilizatorii de Tvheadend observau probleme de sincronizare AV și cadre pierdute la vizionare live. Deși semnalul era bun, unii spectatori au suspectat encoderul emițătorului de jitter al PCR-ului sau nepotrivire între PCR și PTS. Astfel de probleme, deși mai rare după 2020, datorită echipamentelor moderne, încă apar și sunt confirmate de unelte de analiză TS. De altfel, monitoarele profesionale indică clar că la depășirea intervalelor permise pentru PCR sau PTS, decodorul „pierde pasul”, generând întârzieri și desincronizări.
În concluzie, o semnalizare PCR defectuoasă (fie în PMT, fie la nivel de timing în stream) se manifestă direct prin probleme de sincronizare audio-video, afectând calitatea vizionării. Aceasta este una dintre cele mai deranjante erori, deoarece este imediat vizibilă de către utilizator (mișcarea buzelor nu corespunde cu sunetul dialogului, de exemplu).
Probleme de afișare/comutare a orei (TDT/TOT incorecte)
TDT (Time & Date Table) și TOT (Time Offset Table) sunt tabele SI menite să transmită receptoarelor ora universală curentă și informații despre fusul orar/local (inclusiv schimbările de oră de vară/iarnă). TDT conține timpul UTC actual (actualizat constant, la fiecare 30 secunde conform standardului), iar TOT conține pe lângă UTC și un descriptor de offset orar local ce indică decalajul față de UTC pentru țara/regiunea respectivă, precum și datele la care se schimbă ora (intrare/ieșire din DST). În teorie, aceste tabele permit oricărui receiver să își seteze ceasul intern automat și să ajusteze programul EPG la ora locală. Dacă însă aceste tabele lipsesc sau conțin date greșite, ceasul receptorului devine eronat, ceea ce are efecte cascada: programul TV (EPG) afișează ore greșite, înregistrările programate pornesc/la sfârșit la ore nepotrivite, iar ghidul poate arăta emisiunile decalate cu o oră sau mai mult.
Un caz notoriu a avut loc în Australia (Freeview) în 2008, când postul public ABC a uitat să actualizeze informația din TOT privind trecerea la ora de vară. Rezultatul: pentru mulți utilizatori din Sydney, aparatele de înregistrare DVD și televizoarele care se bazau pe TOT au rămas cu ora în urmă, cu o oră după startul DST, creând haos în programările de recording. Discuțiile tehnice de atunci explică faptul că TDT trebuie să rămână pe UTC mereu, iar TOT furnizează offset-ul local; însă dacă „televiziunea o dă în bară” la TOT, utilizatorul rămâne cu ora greșită. Multe STB-uri folosesc doar TDT și au fusul setat manual, dar unele implementări impun folosirea TOT (ex: specificația australiană face TOT obligatoriu, astfel încât receiverul să preia automat fusul orar). În Europa, standardul ETSI lasă TOT opțional, însă majoritatea operatorilor DVB-T/T2 și cablu transmit totuși TOT pentru conformitate.
Consecințe practice ale erorilor TDT/TOT:
Ora afișată greșit pe ecran: Utilizatorul vede pe display-ul receiverului sau în meniul GUI o oră inexactă (de ex., întârziată cu 5-10 minute față de realitate, sau decalaj de 1 oră dacă DST nu a fost luat în calcul). EPG decalat: Evenimentele din EIT (programul TV) sunt în UTC conform standardului, iar receptorul trebuie să le convertească la ora locală. Dacă receptorul vede timpul local greșit (din cauza TOT), va afișa emisiunile la ore nepotrivite. De exemplu, o emisiune de la 20:00 ar putea fi listată la 21:00. Pe forumuri s-au raportat astfel de anomalii, utilizatorii crezând inițial că EPG-ul e prost, când de fapt problema era la ceasul intern.
Înregistrări programate eronat: Un DVR care are ceasul întârziat chiar și cu câteva minute poate începe înregistrarea după ce a început emisiunea sau se poate opri prea târziu. Dacă decalajul e de o oră (caz DST), înregistrările pot porni complet aiurea.
Afișarea incorectă a ghidului și informațiilor „Now/Next”: Unele televizoare afișează ce urmează (“Next”) pe baza orei curente. Dacă aceasta e greșită, indicația “Acum/Următor” poate fi eronată (de ex. arată emisiunea următoare ca fiind deja în desfășurare).
În concluzie, tabelele TDT/TOT controlează ceasul sistemului și orice eroare se propagă în funcțiile dependente de timp. O semnalizare defectuoasă aici duce la confuzie pentru utilizator și la disfuncționalități în funcții temporizate. Din fericire, multe receptoare moderne permit și sincronizare NTP sau ajustări manuale, însă pe transmisiile clasice DVB responsabilitatea corectitudinii orei revine difuzorului. Astfel, un TOT incorect este imediat vizibil și de obicei remediat rapid de operator, tocmai pentru că impactul este atât de extins.
Semnalizarea PSI/SI este coloana vertebrală a transmisiilor DVB – ea leagă împreună toate componentele serviciilor. Când oricare dintre tabelele PSI/SI (PAT, PMT, SDT, NIT, EIT, TDT, TOT etc.) este absentă, parțială sau conține date greșite, receptorul „orbește” în anumite privințe. Pe lângă efectele deja cunoscute (EPG lipsă, canale care dispar sau nu pot fi vizionate, denumiri aiurea în listă), am ilustrat cum se pot pierde subtitrările și teletextul, cum pot lipsi piste audio alternative, cum nu se realizează corect comutarea între versiunile aceluiași canal și cum pot apărea probleme de sincronizare A/V și de timp. Toate aceste simptome au la bază aceeași cauză: inconsistența dintre ceea ce se transmite efectiv și meta-datele din SI care ar trebui să descrie acel conținut. Studiile și rapoartele din industrie (precum TR 101 290) subliniază importanța monitorizării permanente a acestor parametri; de exemplu, un PID neprevăzut în PMT sau un CRC eronat la SDT/TOT este un indiciu că fluxul are probleme de integritate. Operatorii europeni, în general, și-au perfecționat infrastructura după 2020, astfel că astfel de erori sunt mai rare, însă exemplele de mai sus arată că ele încă pot apărea, fie din bug-uri de echipament, fie din configurații neglijente.
Exemple reale de probleme de semnalizare în rețele tv europene
De-a lungul timpului, pasionații și utilizatorii avansați au identificat numeroase probleme de semnalizare PSI/SI analizând direct fluxurile de transport (de exemplu cu utilitare precum TSReader, dvbsnoop, TSDuck sau altele). Iată câteva exemple concrete, petrecute în afara României, care ilustrează efectele semnalizării defectuoase:
Satelit (Marea Britanie, 2020) – Canale în listă dar nefuncționale: Pe satelitul Astra 28.2°E folosit de platformele FreeSat/Sky UK, un utilizator a observat anomalii la scanarea unor transpondere. Un canal numit xxXpanded TV nu apărea deloc în urma scanării automate a frecvenței (deși figura pe site-urile de listare a posturilor), iar alte canale (ex: Studio 66 TV 1) apăreau în listă dar nu afișau niciun conținut, receiverul raportând eroarea “SID not found in PAT” ori pur și simplu ecran negru. Investigația comunității de pe forum a relevat că acele servicii erau canale care nu transmiteau permanent (doar anumite ore pe zi) sau care fuseseră scoase din grilă, însă intrările lor rămăseseră în tabelele PSI ale transponderului. Cu alte cuvinte, PAT/SDT încă listau canalele, de aceea receptorul le-a memorat, dar neavând PMT/stream real în anumite intervale, ele nu puteau fi redate, de aici și mesajul program ID negăsit în PAT. Un moderator al forumului a confirmat că această eroare este „normală” în cazul canalelor part-time/off-air, operatorii lăsând uneori intrările în flux chiar și când canalul nu emite, până la actualizarea ulterioară. Acest exemplu arată cum semnalizarea învechită sau neîntreținută (canale “fantomă” în tabel) conduce la servicii în listă care nu funcționează în practică.
Televiziune digitală terestră (UK, 2009) – Actualizare de rețea care a scos din uz receptoare vechi: Un caz celebru de problemă de semnalizare s-a întâmplat pe platforma Freeview din Marea Britanie, în urma unei retunări naționale pe 30 septembrie 2009. Cu acel prilej, operatorii au efectuat modificări menite să îmbunătățească recepția unor canale, schimbând tabelul NIT (Network Information Table) al rețelei. Din nefericire, mii de televizoare și set-top box-uri mai vechi nu au putut interpreta noua structură NIT, rezultând că după rescanare utilizatorii au pierdut anumite canale, în special posturi ca ITV3, ITV4, chiar dacă semnalul era prezent. Practic, noile identificatoare de rețea și organizarea multiplexurilor depășeau așteptările firmware-ului învechit al acelor receptoare, care au “ignorat” unele fluxuri. Problema a fost rezolvată abia după ce producătorii au livrat update-uri de software (firmware) pentru dispozitive, transmise OTA, și utilizatorii le-au instalat. Acest exemplu subliniază importanța compatibilității între semnalizare și receptoare: chiar și fără să fie “greșită” din punct de vedere al standardului, o semnalizare nouă poate cauza dispariția canalelor pe echipamentele care nu au fost actualizate pentru a o suporta.
Rețea de cablu (Europa, anii 2020) – EPG afișat incorect din cauza configurării greșite a rețelei: Un alt exemplu, întâlnit în diverse țări, este afișarea eronată a ghidului de programe din cauza neconcordanțelor între tabelele de rețea și cele de evenimente. În special în rețelele de cablu locale, au fost cazuri când operatorul a setat greșit parametrul network_id în NIT, fapt ce a indus în eroare unele televizoare la asocierea datelor EPG. Practic, receptorul primea evenimentele (EIT) dar, din cauză că identificatorul de rețea nu corespundea așteptărilor sau altor tabele, programul afișat aparținea altei zone sau era amestecat. Documentația DVB consemnează că dacă Network ID din NIT este specificat incorect, poate rezulta afișarea greșită a ghidului la dispozitivele utilizatorilor, deși din perspectiva transmisiei nu se raportează vreo eroare. Astfel de probleme sunt dificil de depistat pentru utilizatorul obișnuit, însă entuziaștii le-au diagnosticat folosind analizatoare de stream: au comparat valorile de identificare din NIT cu cele din EIT și SDT și au descoperit nepotriviri. Soluția, evident, a stat în corectarea semnalizării de către operator (prin alinierea corectă a ID-urilor și descriptorilor în toate tabelele).
Sfaturi pentru utilizatorii obișnuiți
În fața unor astfel de probleme, utilizatorul de rând se poate simți neajutorat: defectele țin de “bucătăria internă” a transmisiei, nu de echipamentul de acasă. Totuși, există câteva măsuri practice pe care le puteți încerca dacă vă confruntați cu lipsa EPG sau canale problematice, înainte de a apela la suportul tehnic:
Rescanarea canalelor: Aceasta este prima și cea mai simplă acțiune. O scanare automată completă a tuturor frecvențelor poate rezolva problemele atunci când operatorul a corectat între timp semnalizarea. De exemplu, după actualizări de canale, este adesea necesar să rescanăm pentru a primi noile setări. Asigurați-vă că ați selectat opțiunea de căutare completă (full scan) sau Network Scan (dacă există, aceasta utilizează NIT pentru a căuta și multiplexurile adiționale). Important: După o rescanare, acordați timp ghidului EPG să se încarce – poate dura 5 minute până se populează toate informațiile, deci nu vă grăbiți să concluzionați că încă nu merge EPG-ul imediat ce scanarea s-a terminat.
Verificarea pe un alt echipament: Dacă aveți acces la un alt TV sau receiver DVB, încercați să vedeți dacă problema persistă și acolo. De pildă, dacă nici pe al doilea televizor nu apare EPG-ul pentru aceleași canale, probabil cauza este la emitere, nu la aparatul dumneavoastră. Invers, dacă pe alt dispozitiv problema nu există, e posibil ca primul tv să aibă o limitare de software sau o incompatibilitate cu modul în care operatorul transmite datele. În exemplul cu canalele ITV3/ITV4 dispărute din UK, cei cu televizoare mai noi nu au fost afectați, în timp ce modelele vechi necesitau update: testarea pe două generații diferite de aparate a ajutat la izolarea cauzei. Așadar, această comparație vă poate lămuri dacă defecțiunea e generală sau specifică echipamentului.
Actualizarea software-ului (firmware) televizorului sau receiverului: Căutați pe site-ul producătorului sau în meniul dispozitivului opțiuni de actualizare software. Uneori, producătorii lansează upgrade-uri care îmbunătățesc compatibilitatea cu diferite rețele și corectează bug-uri legate de interpretarea PSI/SI. De exemplu, după modificările din rețeaua Freeview menționate, multe receivere au primit update OTA care le-a permis să suporte noua structură NIT. Chiar și în absența unui caz notoriu, este bine să aveți la zi firmware-ul: poate conține fix-uri pentru EPG sau scanare (sau poate introduce bug-uri, nu e exclus nici asta... ). Dacă dețineți un receiver extern (set-top box) cu software alternativ (ex. Enigma2), verificați forumurile comunității: adesea există plugin-uri sau update-uri care abordează explicit probleme de genul “EPG fixer” sau ajustări de toleranță la erori PSI.
Reinițializare și scanare manuală: Dacă rescanarea automată nu rezolvă, puteți încerca o abordare mai “de la zero”. Ștergeți lista de canale existentă (majoritatea receptoarelor si televizoarelor au optiune de rescanare de la zero, cu ștergerea listei inițiale, chiar daca nu e explicit denumita astfel). Apoi efectuați o scanare manuală și pe frecvențele cunoscute care vă lipsesc. Acest lucru ocolește dependența de NIT: practic, îi spuneți direct tunerului unde să caute. De exemplu, dacă știți că vă lipsește multiplexul pe 330 MHz, introduceți manual acea frecvență și scanați. Uneori, canalele “dispar” deoarece televizorul nu a căutat pe frecvența corectă (din cauza unei erori în NIT); scanarea manuală rezolvă asta. După ce recuperați canalele, puteți verifica dacă apar acum numele și EPG-ul: dacă nu, înseamnă că semnalizarea e încă defectuoasă la sursă, dar măcar ați confirmat că semnalul A/V există.
Contactarea operatorului sau verificarea forumurilor locale: În cazul în care problema persistă pe mai multe dispozitive și ați eliminat cauzele legate de aparatura proprie, informați furnizorul de servicii TV. Uneori, operatorii nu realizează imediat că au o eroare de semnalizare (mai ales la canale locale sau regionale). Furnizați detalii concrete, de exemplu: “EPG-ul lipsește pe multiplexul X” sau “Canalul Y apare fără sunet”. În paralel, puteți căuta pe forumuri sau grupuri locale de hobby (ex. comunități de radioamatori, DX-eri sau pe forumul Softpedia, aria TV) pentru a vedea dacă și alții raportează aceeași problemă. Dacă problema e cunoscută, de obicei se va discuta acolo și veți afla când s-a remediat sau ce rezolvare există. De exemplu, mulți utilizatori pricepuți raportează imediat astfel de nereguli și uneori chiar contactează ei operatorul cu capturi din TSReader care evidențiază eroarea, un ajutor neprețuit pentru rezolvarea mai rapidă a problemei.
Semnalizarea PSI/SI în DVB este esențială pentru ca experiența noastră ca telespectatori să fie una fără bătăi de cap. Deși în mod normal aceste detalii “de culise” trec neobservate, atunci când ceva nu funcționează în tabloul PSI/SI, efectele devin vizibile și supărătoare. Vestea bună este că, odată identificate, majoritatea problemelor de acest gen pot fi rezolvate la sursă de către radiodifuzori / operatori. Ca utilizator final, cunoașterea acestor aspecte vă poate ajuta să înțelegeți de ce televizorul se comportă ciudat și să știți ce măsuri să luați (sau la cine să apelați) pentru a remedia situația.
