Maxime Saada, directorul general al Canal+ (companie care deține și operatorul tv prin satelit Focus Sat România), a spus la un simpozion organizat în Senatul Franței că televiziunea digitală terestră (numită local TNT) ar putea dispărea în următorul deceniu, pe măsură ce distribuția prin aplicații și platforme devine regula.
Declarația lui vine pe fundalul tensiunilor dintre Canal+ și autoritatea franceză de reglementare Arcom, după decizia de a nu mai acorda drept de emisie pe TNT pentru C8 și NRJ12 în noua repartizare de frecvențe, ceea ce duce la oprirea difuzării lor terestre la finalul lunii februarie 2025. În intervenția sa, Saada a susținut că această decizie a accelerat, practic, declinul platformei TNT în sine, nu doar al unor canale.
Reacția Canal+ nu a rămas la nivel de discurs. Grupul a anunțat că își retrage cele patru canale cu plată rămase pe TNT (CANAL+, CANAL+ Cinéma, CANAL+ Sport și Planète+), decizie care a intrat în vigoare pe 6 iunie 2025, mutându-și abonații către satelit, IP sau aplicația Canal+. În presa de specialitate a fost menționat și impactul asupra bazei de clienți de pe TNT, estimat la aproximativ 70.000 de abonați.
Totuși, chiar dacă ideea sfârșitului TNT pare plauzibilă pe termen lung, datele arată că recepția terestră încă are importanță în Franța. Arcom a indicat la final de 2024 că aproape 40% dintre gospodăriile franceze folosesc în continuare o antenă împreună cu abonamentul de internet, iar 16,6% se bazează exclusiv pe TNT pentru a vedea televiziune. Cu alte cuvinte, pentru milioane de oameni, TNT nu este un moft tehnic, ci metoda simplă și ieftină care funcționează fără cont, fără aplicații și fără a depinde de calitatea conexiunii la internet.
TNT folosește spectru radio și o rețea de emițătoare, iar menținerea ei presupune costuri continue pentru difuzare, în timp ce piața de publicitate și consumul de conținut se mută tot mai mult către streaming. Arcom a explicat în 2025 că situația economică nu este favorabilă pentru lansarea imediată a unui nou proiect care să ocupe frecvențele rămase libere după plecarea canalelor cu plată ale Canal+, preferând să amâne procedura și să analizeze mai amplu viitorul platformei.
Aici se leagă și observația lui Saada: tot mai multe televiziuni nu mai gândesc distribuția ca pe o linie (emițător, cablu, satelit), ci ca pe o aplicație prezentă peste tot, pe smart TV, telefon, tabletă și în pachetele operatorilor. Mutarea aceasta schimbă și balanța de putere: televiziunile nu mai domină butoanele de pe telecomandă, ci concurează într-o interfață unde platformele globale sunt la un buton distanță.
În cazul Canal+, nu e doar teorie. Grupul a accelerat orientarea către distribuție digitală și piețe externe, iar Saada a amintit că de fapt Canal+ operează în peste 70 de țări, cu o parte importantă a rezultatelor venind din afara Franței. Mesajul implicit este că, dacă centrul de greutate al afacerii se mută internațional și online, investiția emoțională și financiară într-o platformă terestră națională devine mai greu de justificat.
Tema nu este doar franceză. În Regatul Unit, viitorul televiziunii digitale terestre (Freeview) e pus pe masă tot mai des, inclusiv pentru că unele acorduri și licențe relevante ajung la termene-limită în 2034, iar mutarea totală către distribuție prin internet este discutată deschis pentru anii 2030. Sky, de exemplu, a publicat recent un material în care susține că o tranziție completă către televiziune livrată prin internet ar putea fi realistă în a doua jumătate a anilor 2030, cu măsuri dedicate pentru reducerea decalajului digital. În paralel, apar și îngrijorări legate de gospodăriile care încă depind de recepția terestră, mai ales în zone rurale sau în rândul persoanelor mai în vârstă.
În Franța, tocmai aceste cifre explică de ce discuția nu se încheie cu o propoziție despre tehnologie. Când 16,6% dintre gospodăriile echipate cu TV folosesc exclusiv TNT, orice schimbare rapidă riscă să lase o parte a publicului în urmă, dacă nu există alternative accesibile și ușor de folosit. De aceea, chiar și atunci când marii jucători vorbesc despre un final inevitabil, întrebarea practică rămâne aceeași: cine plătește tranziția și cum se face fără să transforme televiziunea gratuită într-un serviciu cu condiții.
Credeți că televiziunea digitală terestră va dispărea cu adevărat în 10 ani sau va rămâne ca o plasă de siguranță pentru mulți telespectatori? Cum vi se pare ideea de a depinde doar de internet pentru televiziune?