Memory Compression în Windows este un mecanism prin care sistemul de operare încearcă să păstreze mai multe aplicații „în viață” în RAM, dar cu paginile de memorie comprimate, ca să evite (sau să amâne) scrierile pe disc în fișierul de paginare. Windows preferă să „îndese” o parte din datele care ar fi ajuns în pagefile, comprimându-le și ținându-le tot în RAM, fiindcă accesul la RAM (chiar comprimată) e de regulă mai rapid decât accesul la SSD/HDD.
Ce face concret: când presiunea pe memorie crește, Windows ia pagini de memorie folosite mai rar și le comprimă într-o zonă specială. Asta reduce dimensiunea efectivă ocupată de acele pagini. Când ai nevoie din nou de ele, Windows le decomprimă și le pune la dispoziție aplicației. Costul e CPU (compresie/decompresie), beneficiul e mai puțină paginare pe disc și, de multe ori, un sistem mai responsiv când ai multe lucruri deschise.
De ce apare în Task Manager și unde „stă”: în versiunile moderne de Windows, compresia de memorie este gestionată de subsistemul de memorie și e asociată cu procesul „System” (uneori o vezi ca și „Compressed” în diverse instrumente), pentru că nu aparține unei aplicații anume, ci e o funcție a sistemului. Nu e un program care rulează separat ca să-ți consume RAM, e parte din felul în care Windows își administrează memoria.
Acum partea care derutează: de ce Task Manager arată mai puțin RAM liber decât te-ai aștepta. Pentru că liber nu înseamnă singurul RAM util. Windows încearcă să folosească RAM-ul ca pe o resursă activă, nu ca pe un rezervor gol. În practică, RAM-ul se împarte în mai multe categorii, iar „Free” (Liber) este doar una dintre ele.
Câteva idei cheie care explică „unde a dispărut” memoria RAM
Windows folosește RAM pentru cache. O parte mare poate fi „Standby” (memorie în așteptare): date păstrate ca să se redeschidă rapid programe și fișiere. Acea memorie nu e „ocupată până la restart”; dacă o aplicație are nevoie de RAM, Windows o eliberează repede. Deci poate părea că ai puțin „Free”, dar ai mult „Available” (Disponibil). Și „Available” e, de regulă, indicatorul care contează pentru „am suficient RAM să deschid ceva acum?”.
Memory Compression intră și ea în ecuație. Când Windows comprimă pagini, ele tot stau în RAM, doar că „mai micșorate”. Task Manager îți poate arăta că ai multă memorie „în uz”, chiar dacă o parte din acel „în uz” e de fapt memorie comprimată care, fără compresie, ar fi ajuns în pagefile. Asta poate face ca „Free” să pară mic, dar de fapt sistemul să fie într-o stare mai bună decât dacă ar fi paginat agresiv pe disc.
Mai e și diferența dintre „committed” și „în uz fizic”. Multe aplicații rezervă memorie (commit) mai mult decât folosesc activ. Windows trebuie să poată susține acea rezervare fie în RAM, fie în pagefile. Task Manager arată mai multe valori (în tabul Performance/Memory) și uneori comparația între ele te face să crezi că „lipsește” RAM, când de fapt sunt noțiuni diferite: una e memorie promisă aplicațiilor, alta e memorie fizic rezidentă în RAM, alta e cache reutilizabilă.
De ce uneori crește compresia și pare că „nu se mai eliberează” RAM? Pentru că Windows preferă să țină aplicațiile „parcate” în memorie comprimată decât să le trimită în pagefile, mai ales dacă anticipează că vei reveni la ele. Asta e destul de vizibil când ai browser cu multe taburi, mașini virtuale, editori mari, jocuri, sau când pornești multe programe care consumă RAM în valuri.
E un lucru rău? De obicei, nu. Devine o problemă doar în câteva situații: dacă ai CPU foarte încărcat și compresia adaugă și ea cost, dacă RAM-ul e prea puțin pentru ce faci și începe oricum paginarea pe disc, sau dacă observi sacadări clare și constante asociate cu presiunea pe memorie. Dar în mod normal compresia e un „amortizor” care ajută.
Cum interpretezi corect în Task Manager: uită-te mai mult la „Available/Disponibil” decât la „Free/Liber”. „Free” poate fi mic și totul să fie perfect normal. Dacă „Available” e mic pentru perioade lungi, iar discul are activitate mare (mai ales pe HDD) și simți încetiniri, atunci chiar e presiune reală pe memorie. Iar dacă vezi multă memorie comprimată, asta sugerează că Windows încearcă să evite pagefile cât poate.
Un exemplu simplu ca idee: ai 16 GB RAM. Windows poate ține 8-10 GB „In use”, 4-6 GB „Standby” (cache reutilizabil), și doar câteva sute de MB „Free”. Mulți se sperie la „Free”, dar realitatea e că ai de fapt 4-6 GB care pot fi eliberați imediat plus alte optimizări, deci RAM-ul nu e „plin”.
Dacă vrei o regulă practică: Memory Compression este motivul pentru care uneori vezi mai puțin RAM liber, dar totuși PC-ul nu se sufocă. Windows preferă să folosească RAM-ul (inclusiv ca spațiu de compresie și cache) ca să reducă accesul la disc și să păstreze aplicațiile gata de lucru.
Care e cea mai mare confuzie pe care ai întâlnit-o în Task Manager: faptul că „Free” e mic, sau că „System” pare că ia prea mult RAM?
