SSD-urile moderne au schimbat radical modul în care sunt stocate și gestionate datele pe un calculator, iar Windows include de ani buni un mecanism special pentru a le ajuta să funcționeze corect: TRIM. De multe ori, utilizatorii aud despre această funcție abia când observă că SSD-ul pare mai lent decât la început și caută o explicație. În realitate, TRIM nu este o opțiune ascunsă de optimizare, ci o componentă esențială pentru funcționarea normală a unui SSD, diferită fundamental de ceea ce se întâmplă pe un hard-disk clasic.
Pentru a înțelege de ce există TRIM, trebuie clarificat mai întâi cum șterge Windows fișierele. Atunci când elimini un fișier, sistemul de operare nu îl șterge fizic pe loc. El marchează spațiul ocupat ca fiind liber, astfel încât poate fi folosit ulterior pentru alte date. Pe un HDD tradițional, acest lucru nu creează complicații majore, deoarece capul de citire și scriere poate suprascrie direct sectorul dorit. Structura mecanică permite scrierea peste datele vechi fără pași suplimentari.
În cazul SSD-urilor, lucrurile sunt diferite. Datele sunt scrise în pagini, dar ștergerea se face doar la nivel de blocuri mai mari, care conțin mai multe pagini. Un bloc trebuie golit complet înainte de a putea fi rescris. Dacă SSD-ul nu știe ce pagini conțin date încă valabile și care au fost deja șterse logic de sistemul de operare, el va trata tot blocul ca fiind ocupat. Pentru a elibera spațiul, controllerul intern trebuie să citească datele valide, să le mute temporar în altă parte, să șteargă blocul și apoi să rescrie informația. Este un proces suplimentar, mai lent și care implică scrieri în plus, ceea ce înseamnă și uzură mai mare a memoriei NAND.
Aici intervine comanda TRIM. Atunci când Windows șterge un fișier, transmite SSD-ului informația că anumite blocuri nu mai conțin date utile. SSD-ul marchează aceste zone ca fiind disponibile și le poate curăța ulterior printr-un proces intern numit garbage collection, de obicei când sistemul nu este solicitat intens. Practic, sistemul de operare și unitatea de stocare comunică pentru a evita operațiile inutile.
Efectele sunt clare: viteza de scriere rămâne ridicată, numărul operațiilor interne scade, uzura memoriei NAND este redusă, iar performanța se menține stabilă în timp. Fără TRIM, un SSD ar începe treptat să se comporte ca și cum ar fi aproape plin, chiar dacă utilizatorul a șters fișiere.
De aici apare și situația în care un SSD pare mai lent după o perioadă de utilizare intensă. Dacă blocurile marcate logic ca libere nu au fost încă procesate și curățate, unitatea trebuie să efectueze acele operații suplimentare de mutare și compactare înainte de a putea scrie date noi. Utilizatorul observă atunci că transferul fișierelor durează mai mult sau că instalările nu mai au aceeași viteză. Nu este un defect hardware, ci rezultatul modului în care memoria flash trebuie administrată.
Windows gestionează TRIM automat prin două mecanisme. Primul este unul incremental: de fiecare dată când ștergi fișiere, sistemul transmite informația către SSD. Al doilea este o optimizare periodică programată, vizibilă în utilitarul Defragment and Optimize Drives (Optimizare și defragmentare unități) din meniul Start (puteți accesa utilitarul respectiv și utilizând câmpul de căutare din bara de activități Windows, prin introducerea termenului defrag sau optimizare, după care selectați aplicația Defragment and Optimize Drives din lista de rezultate). Acolo poate fi verificată ultima rulare și programarea optimizării. În mod obișnuit, aceasta este setată să ruleze săptămânal.
Întrebarea care apare frecvent este dacă merită să rulezi TRIM mai des decât setarea implicită. Răspunsul depinde de modul în care este folosit sistemul. Pentru un calculator utilizat în mod obișnuit, cu navigare web, aplicații Office sau jocuri și suficient spațiu liber pe SSD, diferența dintre o optimizare zilnică și una săptămânală este practic inexistentă. SSD-urile moderne, inclusiv cele NVMe, sunt proiectate să gestioneze eficient astfel de scenarii.
Situația se schimbă atunci când unitatea este aproape plină, de exemplu sub 15-20% spațiu liber, sau când sunt șterse frecvent fișiere mari. Editarea video, utilizarea mașinilor virtuale, baze de date locale, directoare cache foarte mari sau compilări repetate generează volume semnificative de scrieri și ștergeri. În aceste cazuri, blocurile trebuie eliberate mai rapid pentru a preveni scăderea performanței. O programare zilnică sau la două-trei zile poate ajuta la menținerea vitezei constante.
Există și câteva idei greșite care circulă frecvent. Una dintre ele este că TRIM ar uza SSD-ul. De fapt, situația este inversă. Prin informarea clară a unității despre datele care nu mai sunt necesare, se reduc scrierile suplimentare și se prelungește durata de viață a memoriei. O altă confuzie este legată de defragmentare. Windows nu efectuează defragmentare clasică pe SSD-uri, așa cum făcea pe HDD-uri. Procesul din Optimize Drives include optimizări specifice SSD-urilor și, ocazional, consolidări de metadate ale sistemului de fișiere, care sunt diferite de defragmentarea tradițională.
Ideea că TRIM ar fi inutil este de asemenea eronată. Fără acest mecanism, performanța SSD-urilor s-ar degrada vizibil după câteva săptămâni de utilizare intensă, mai ales pe unități mai vechi sau aproape pline. TRIM este parte din modul normal de funcționare al acestor dispozitive.
În practică, recomandarea rămâne simplă. Pentru utilizare obișnuită, setarea săptămânală implicită este echilibrată și suficientă. Pentru sisteme de tip workstation, unde se lucrează constant cu fișiere mari sau proiecte complexe, o frecvență zilnică sau la câteva zile poate fi utilă. Dacă SSD-ul este menținut permanent aproape de capacitatea maximă, o optimizare mai frecventă poate contribui la stabilitatea performanței. Rularea manuală foarte des nu produce daune, dar nici nu aduce beneficii vizibile pe un sistem standard.
TRIM în Windows rămâne mecanismul prin care SSD-ul își păstrează viteza inițială în timp. Programarea săptămânală din Optimize Drives arată că sistemul de operare gestionează deja acest proces fără intervenții constante din partea utilizatorului. Ajustarea frecvenței devine relevantă doar atunci când volumul de scrieri și ștergeri este semnificativ.
Tu ai verificat vreodată când a rulat ultima optimizare a SSD-ului tău?
