Radioul digital terestru DAB+ în România, între vis și realitate

Se tot discută în România, de peste un deceniu, despre radioul digital terestru DAB+. Dar până la începutul lui 2026, povestea a rămas la stadiul de planuri și licențe. Un prim moment mai serios a fost între 2016 și 2019, când ANCOM a consultat piața și a pregătit schema de acordare a licențelor. Al doilea a venit în 2025, odată cu punerea în dezbatere publică a unui proiect de hotărâre de guvern și a unei strategii naționale 2025-2030 pentru implementarea serviciilor publice de radiodifuziune sonoră digitală terestră. Se subliniat că din documentele publice disponibile până acum, România vorbește încă despre cum pornește DAB+, nu despre oprirea FM-ului.

DAB, dezvoltat în cadrul proiectului Eureka-147, este standardul european pentru radiodifuziune digitală terestră. DAB+ reprezintă versiunea folosită efectiv pentru audio, construită pe codec-ul HE-AAC v2. Principiul de funcționare e destul de simplu: în loc ca fiecare post de radio să ocupe singur o frecvență, mai multe servicii audio sunt grupate într-un multiplex și transmise împreună. Rețeaua poate funcționa și în regim SFN, ceea ce înseamnă că mai multe emițătoare pot difuza același multiplex pe aceeași frecvență. Asta ajută enorm la acoperirea unor zone mari, în special pentru recepția în mișcare (directiva UE 2018/1972 cere interoperabilitate pentru radiourile auto integrate în vehiculele noi din categoria M). Astfel, chiar dacă România nu are deocamdată o bază solidă de receptoare la nivel național, numărul lor crește treptat, natural, odată cu mașinile noi și cu receptoarele de radio disponibile pentru achiziție atât în magazinele online, cât și în cele fizice.

Speranța românilor de a avea radio DAB+ a fost alimentată de fapt de niște planuri mai vechi privind spectrul de frecvențe. Strategia guvernamentală din 2009 pentru tranziția la televiziunea digitală terestră menționa că planul GE06 stabilește folosirea benzilor III VHF și IV/V UHF pentru transmisii digitale. Tot acolo se nota că, la momentul respectiv, banda III era utilizată în mare parte de Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. pentru TVR1. Ulterior, ANCOM a detaliat configurația disponibilă pentru radio digital: România are, conform planificării RRC-06 și GE06, două acoperiri naționale T-DAB în VHF. Una se află în canalul 11, adică 216-223 MHz, iar cealaltă în canalul 12, adică 223-230 MHz. ANCOM a precizat și că fiecare dintre aceste acoperiri conține 11, respectiv 36 de alocări, stabilite în funcție de relief, propagare și distribuția demografică. Un detaliu important a apărut în 2018, când autoritatea a semnalat că banda 216-230 MHz fusese folosită de televiziunea analogică terestră până la 1 mai 2018, după care a fost considerată neutilizată. Astfel, se deschidea o fereastră tehnică reală pentru T-DAB.

Pe partea de licențiere, anul 2018 a adus cel mai concret pas înainte. ANCOM a pregătit o procedură competitivă pentru un multiplex național T-DAB+ în canalul 12 și, în paralel, fie încă un multiplex național în canalul 11, fie 36 de multiplexuri regionale în același canal. Licențele urmau să fie acordate pe o perioadă de 10 ani. Câștigătorii multiplexurilor naționale trebuiau ca, în termen de doi ani de la obținerea licențelor, să pună în funcțiune cel puțin 10 emițătoare. Serviciul urma să fie lansat după instalarea și autorizarea unui număr minim de emițătoare. Problema a fost că procedura nu putea avansa fără o hotărâre de guvern care să fixeze modul de acordare și taxa de licență.

O altă problemă care a bântuit DAB+ în România de la primii pași a fost interesul extrem de scăzut din partea pieței. La consultarea publică organizată de ANCOM în 2018 au răspuns doar trei respondenți, destul de vag interesați. Dintre aceștia, unul singur și-a exprimat dorința de a participa la selecția pentru multiplexul național destinat programelor publice. Ceilalți condiționau orice implicare de existența unei strategii naționale clare, de specificațiile tehnice din caietele de sarcini și de costurile totale, adică taxa de licență plus tariful de spectru. Cum vedeau operatorii un calendar realist ep atunci? Unul dintre respondenți cerea termene diferențiate, inclusiv 36 de luni pentru multiplexul public, iar altul propunea o abordare pe etape, pornind din zonele urbane dense și de pe principalele coridoare rutiere și feroviare, cu extindere națională ulterioară. Nu era totuși o idee ciudată. Tocmai în orașe și pe traseele cu mobilitate mare se concentrează audiența și ascultarea din mașină, adică exact acolo unde DAB+ are cele mai bune șanse să se justifice din punct de vedere economic. Doar că, în 2018, riscul de a organiza o licitație la care nu se prezintă nimeni era cât se poate de real și demersurile s-au blocat.

Din punct de vedere tehnic, au existat în România niște tentative de radio digital terestru, dar doar ca test în DAB și in HD Radio (nu DAB+). De exemplu, între anii 2014-2020, în București a funcționat un trial local DAB al Radio România, cu 6 servicii (Radio România Actualități, Radio Antena Satelor, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio București și Radio 3Net "Florian Pittiș"). În cadrul multiplexului experimental operat de Radiocom în București (activ până în 2021), pe lângă posturile publice, au fost incluse pentru perioade limitate și posturi private: Pro FM și Radio Romantic au fost printre primele posturi private care au făcut parte din testele digitale încă din anul 2006. O inițiativă privată notabilă a avut loc în 2012, când grupul SBS Broadcasting (actualul AG Radio Holding) a lansat emisia în sistem HD Radio în București (pe frecvența 100,6 MHz). Sistemul făcea posibilă transmiterea mai multor canale digitale în aceeași bandă folosită de un post radio analogic. Astfel, Kiss FM, Magic FM și Rock FM au fost difuzate digital, în paralel cu emisia FM clasică, prin inserarea unui semnal digital suplimentar în aceeași frecvență folosită în București. One FM a fost lansat atunci ca primul post de radio din România cu emisie exclusiv digitală (pe canalul secundar al frecvenței HD Radio). Deci da, a existat emisie efectivă de radio digital terestru, dar sub forma unor multiplexuri mai mult de test și care ulterior au fost oprite. Niciunul nu a fost in DAB+. Posturile private au preferat să investească în aplicații mobile, radio live pe web / streaming online (internet radio) în loc de infrastructura terestră digitală.

De subliniat că DAB+ rămâne relevant pentru că poate schimba modul în care se plătește distribuția radio pe cale terestră. Într-un multiplex, costurile de transmisie se împart între mai multe servicii, ceea ce face o diferență importantă față de modelul clasic, unde fiecare post își asumă singur toată povara tehnică și financiară. Pe lângă asta, codecul HE-AAC v2 folosit de DAB+ este mult mai eficient decât vechiul DAB cu MPEG Audio Layer II. Un exemplu des invocat în industrie arată că un subcanal de aproximativ 40 kbps cu HE-AAC v2 poate livra o calitate percepută comparabilă cu 128 kbps în formatul vechi DAB. Asta înseamnă și mai multe posturi de radio în aceeași porțiune de spectru. Costurile de operare ale unei rețele digitale sunt de același ordin de mărime cu cele ale unei rețele analogice echivalente, dar multiplexarea permite ca nota de plată să fie împărțită între mai multe posturi, reducând semnificativ cheltuielile financiare pentru un singur radiodifuzor. Problema e că acest model funcționează cu adevărat abia când există un număr suficient de ascultători cu receptoare compatibile. Iar în 2018, România era departe de acest prag.

Costurile de intrare au cântărit și ele mult. În nota de fundamentare din 2018, ANCOM propunea o taxă minimă de 75.000 de euro pentru fiecare licență națională T-DAB. Tot în sinteza consultării, un respondent spunea direct că taxa pentru un multiplex național T-DAB+ ar trebui să fie de zece ori mai mică decât cea prevăzută pentru un multiplex național DVB-T2. Tehnic, lucrurile se puteau face. Economic, trebuia reproiectat totul ca să existe cineva dispus să plătească, deoarece DAB+ în România nu e doar o discuție despre standarde și frecvențe, ci și despre cine acceptă să facă primul pas și să-și asume povara mare a investiților, cât timp nu sunt destui clienți care să împartă costul.

Cum am precizat anterior, o nouă etapă a început în 2025. Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului a lansat în dezbatere publică strategia 2025-2030 și un proiect de Hotărâre de Guvern care vizează implementarea serviciilor publice de radiodifuziune sonoră digitală terestră. Documentul spune clar două lucruri: tranziția va fi treptată, fără un termen fix de oprire a transmisiilor FM, iar multiplexul din canalul 12, adică banda 223-230 MHz, este destinat serviciilor publice. Pare un model în care serviciul public joacă rolul de ancoră, adică pornește rețeaua, susține cererea inițială și abia apoi se vede dacă apar multiplexuri comerciale sau regionale în canalul 11. Este într-adevăr varianta cea mai logică pentru România.

Barierele rămân cam aceleași și în 2026. Tehnic, trebuie proiectată rețeaua SFN, trebuie asigurate sincronizarea, transportul semnalului și o densitate de emițătoare suficientă pentru o recepție bună în mișcare. Dar din punct de vedere economic, situația e într-un cerc vicios: operatorii nu investesc fără posturi și receptoare, iar publicul nu cumpără receptoare special pentru un serviciu care nu are acoperire și conținut clar. Pe partea de piață, FM funcționează în continuare, iar streamingul atrage tot mai mulți ascultători. Deci cererea publică pentru DAB+ nu doar că nu se formează de la sine, ci are concurența serioasă din mediile clasice și viitoare de transmisie. Dacă am estima un calendar realist, probabil vor exista șansa unor clarificări instituționale și financiare abia prin 2027-2028, un posibil start în orașele mari și pe coridoarele rutiere sau feroviare prin 2028-2030 și o extindere ulterioară treptată, dar incertă, doar dacă etapa inițială demonstrează că există public și sens economic.

De aici pornesc și patru scenarii plauzibile. 

În varianta foarte optimistă, strategia depășește stadiul de document, finanțarea pentru multiplexul public e stabilită, acoperirea începe inteligent, din orașe și de pe traseele cu trafic mare, iar radiourile private intră treptat pentru că văd audiență și receptoare deja prezente în mașinile noi. 

În varianta un pic mai realistă, pornește doar emisa posturilor publice de radio, extinderea rămâne lentă, iar DAB+ devine o platformă complementară lângă FM și streaming. 

În varianta pesimistă, documentele rămân doar pe hârtie, banii nu apar, licențierea se amână, piața privată nu intră în joc, iar toată discuția se mută spre distribuția prin internet. Privind ce s-a întâmplat în 2018 și ce e vizibil public în 2026, scenariul pesimist pare cel mai aproape de realitate.

Desigur, ar mai putea exista și varianta "șoc", dar foarte improbabilă: un scenariu radical în care statul român stabilește prin lege o dată clară pentru închiderea emisiei radio analogice în FM. Într-o astfel de situație, toate posturile care vor să mai emită terestru ar trebui să treacă rapid la DAB+.

Credeți că România mai are timp să pună pe picioare o rețea DAB+ care să funcționeze cu adevărat, înainte ca streamingul audio online să devină prima opțiune pentru toată lumea? Sau FM-ul va rămâne destul de bun pentru majoritatea ascultătorilor încă mulți ani de acum încolo, iar saltul se va face direct spre streaming?