Google negociază cu SpaceX pentru centre de date pe orbită

Google poartă discuții cu SpaceX pentru a folosi compania lui Elon Musk ca partener de lansare în proiectul său Suncatcher, adică planul prin care vrea să ducă centre de date în spațiu. Informația vine după relatări publicate pe 12 mai 2026 și arată ceva neobișnuit chiar și pentru industria tehnologică americană: doi rivali care concurează pe AI ajung să stea la aceeași masă pentru o idee aflată încă la început.

Sateliți solari și module de calcul pe orbită, în centrul proiectului Google (imagine: blog.google)

Ideea nu este complet nouă, dar devine tot mai vizibilă. Google a anunțat Project Suncatcher pe 4 noiembrie 2025, ca un proiect de cercetare care urmărește să vadă dacă infrastructura de calcul pentru inteligență artificială poate funcționa pe orbită. Compania spune că, în anumite zone ale orbitei, panourile solare pot produce de până la opt ori mai multă energie decât pe Pământ și aproape fără întrerupere, ceea ce reduce nevoia de baterii mari. Din această cauză, Google vede spațiul ca pe un loc posibil pentru extinderea puterii de calcul, nu ca pe o simplă curiozitate futuristă.

În varianta descrisă de Google Research, Project Suncatcher mizează pe constelații compacte de sateliți alimentați solar, echipați cu TPU-uri Google și legați între ei prin conexiuni optice în spațiu liber. În practica lor de cercetare, inginerii au pornit de la o configurație ilustrativă de 81 de sateliți, la o altitudine medie de 650 km, într-un cluster cu rază de 1 km. Distanța dintre sateliții vecini ar oscila între aproximativ 100 și 200 de metri. Pentru conexiunile dintre noduri, Google spune că o astfel de arhitectură ar trebui să poată susține zeci de terabiți pe secundă, iar un demonstrator la scară de banc de lucru a ajuns deja la 800 Gbps în fiecare direcție, adică 1,6 Tbps în total.

Google nu ascunde faptul că drumul până la o versiune funcțională este lung. Tot pe 4 noiembrie 2025, compania a spus că următorul pas este o misiune de test realizată împreună cu Planet, cu două sateliți prototip care ar urma să fie lansați până la începutul lui 2027. Planet a confirmat că va ajuta la construirea și operarea unei platforme spațiale avansate pentru Project Suncatcher și că lansarea este țintită pentru aceeași perioadă. Asta înseamnă că Google nu vorbește doar despre o idee teoretică, ci despre o etapă clară de testare, cu hardware trimis efectiv pe orbită.

Partea cea mai sensibilă rămâne însă aceea care ține de fiabilitate. Google a testat propriile TPU-uri Trillium într-un fascicul de protoni de 67 MeV, ca să vadă cum rezistă la radiații. Rezultatele au fost încurajatoare, dar nu perfecte. Subsistemele HBM au fost cele mai sensibile, iar neregulile au început abia după o doză cumulată de 2 krad(Si), aproape de trei ori peste doza estimată pentru o misiune de cinci ani cu ecranare, adică 750 rad(Si). Până la doza maximă testată, 15 krad(Si) pe un singur cip, nu au apărut defecte grave atribuite dozei totale de radiație. Cu alte cuvinte, Google încearcă să arate că hardware-ul său poate supraviețui în spațiu, chiar dacă mai sunt multe lucruri de verificat.

În paralel, SpaceX a mers pe propriul drum. Pe 30 ianuarie 2026, compania a depus la FCC o cerere pentru lansarea și operarea unui nou sistem NGSO format din până la un milion de sateliți, descris drept SpaceX Orbital Data Center system. Pe 4 februarie 2026, Space Bureau a acceptat cererea pentru analiză. În document apar câteva detalii tehnice importante: sistemul ar urma să funcționeze la altitudini între 500 km și 2.000 km, în înclinații orbitale de 30 de grade și sun-sincrone, cu frecvențe de 18.3-19.3 GHz pentru space-to-Earth și 28.6-29.1 GHz pentru Earth-to-space. SpaceX cere și folosirea legăturilor optice între sateliți, plus conectarea lor cu sistemele Starlink de prima și a doua generație.

Aceeași cerere FCC arată și cât de mare este ambiția SpaceX. Compania descrie rețeaua ca pe primul pas către o civilizație de tip Kardashev II, o formulare care sună mai degrabă ca din science-fiction, dar care apare chiar în documentele oficiale. Dincolo de limbajul spectaculos, partea practică este mai puțin romantică: lansări dese, coordonare complicată, spectru radio, reguli de operare și mult capital. Reuters a relatat pe 12 mai 2026 că dezvoltarea unor centre de date spațiale este una dintre motivațiile majore din spatele planurilor de IPO ale SpaceX, tocmai pentru că proiectul ar avea nevoie de investiții foarte mari și vine cu multe riscuri tehnice.

Mai apare și detaliul că SpaceX și-a unit deja forțele cu xAI, după achiziția anunțată pe 2 februarie 2026. La acel moment, Elon Musk a prezentat legătura dintre rachete, sateliți și inteligență artificială ca pe un singur lanț tehnologic, iar ideea de calcul în spațiu a devenit și mai centrală în strategia companiei. În același timp, interesul pentru astfel de proiecte nu mai este limitat la Google și SpaceX. Reuters a arătat și că Anthropic a acceptat recent să folosească puterea de calcul a instalației Colossus 1 din Memphis și a spus că ar fi interesată de colaborări pentru viitoare centre de date pe orbită. Se conturează astfel o cursă mai largă pentru infrastructură de AI, doar că mutată mult deasupra solului.

Cât de departe credeți că poate ajunge ideea de centre de date pe orbită? Și vi se pare un pas firesc sau mai degrabă o soluție încă prea complicată pentru a conta cu adevărat?

Surse: Google explică Project Suncatcher și pașii următori, Google Research detaliază arhitectura tehnică a Project Suncatcher, FCC acceptă cererea SpaceX pentru sistemul de centre de date pe orbită,