„Trădări istorice”, seria care rescrie ce credeam că știm despre antichitate, din 20 iulie pe Viasat History

Viasat History aduce pe ecran, din luni, 20 iulie, o nouă serie documentară în șase episoade, construită în jurul unei idei simple și surprinzătoare: în lumea antică, loialitatea era o monedă de putere, iar o singură trădare putea schimba soarta unui imperiu. „Trădări istorice” poate fi urmărită de luni până vineri, de la ora 19:40.

Producția străbate secole și civilizații pentru a ajunge la momentele în care ambiția, rivalitatea și dorința de supraviețuire au deviat cursul istoriei. Drumul trece prin trecătoarea de la Termopile, prin curțile Iudeei, peste câmpurile de luptă ale Britaniei romane și până în sălile tronului din Cartagina. Fiecare dintre cele șase episoade, de câte o oră, se oprește asupra unei figuri celebre a antichității și analizează, pas cu pas, intrigile care i-au modelat reputația. Miza nu este doar reconstituirea faptelor, ci și o întrebare mai subtilă: cine a fost, de fapt, responsabil și ce l-a determinat. Realizatorii mizează pe imagine cinematografică, pe detalii istorice puțin cunoscute și pe comentariile unor specialiști.

Cele șase episoade, pe scurt

Seria se deschide cu Efialtes, cel care a arătat armatei persane cărarea ascunsă ce a decis soarta lui Leonidas și a celor 300 de spartani. Urmează Hannibal, marele fiu al Cartaginei, ajuns aproape de a învinge Roma și oprit în cele din urmă chiar de cetatea pentru care luptase. Al treilea episod o aduce în prim-plan pe Boudica, regina care s-a ridicat împotriva Romei după ce un tratat de pace a fost încălcat.

Partea a doua a seriei se concentrează pe puterea imperială și pe felul în care aceasta se poate autodistruge. Caligula pornește ca reformator și ajunge unul dintre cei mai temuți conducători ai Romei, pierzând sprijinul aceleiași elite care îl adusese la putere. Filip al II-lea al Macedoniei, tată și mare cuceritor, lasă în urmă o umbră lungă peste imperiul fiului său, Alexandru. Iar Irod, regele care a ridicat al doilea Templu, ajunge să-și îndepărteze cei mai apropiați oameni, într-o domnie marcată de neîncredere.

Efialtes, dincolo de eticheta de trădător

Legenda l-a fixat ca pe un om care a vândut Sparta pentru aurul perșilor. Adevărul e mai nuanțat. Efialtes le-a arătat într-adevăr perșilor poteca Anopaea, care șerpuia pe deasupra Termopilelor și le-a îngăduit să ocolească strâmtoarea și să prindă apărarea grecească din spate. Numai că grecii cunoșteau deja acea cărare, iar Leonidas trimisese oameni să o păzească. Când aceștia s-au retras, regele spartan a ales să rămână cu cei 300 ai săi și să dea o ultimă bătălie. Cercetătorii încă se întreabă dacă intervenția lui Efialtes a decis înfrângerea sau dacă Leonidas își asumase deja acest final. Cert este că trădarea nu i-a adus nici glorie, nici un sfârșit ieșit din comun: a fugit din Grecia cu recompensă pusă pe capul lui și a murit mai târziu într-o dispută personală, fără legătură cu Termopile. Istoria l-a făcut nemuritor ca trădător, deși sfârșitul lui a fost cât se poate de banal.

Hannibal, oprit acasă, nu pe câmpul de luptă

Toată lumea îl știe drept comandantul care a trecut Alpii cu elefanți și a pus Roma în dificultate. Mai puțin cunoscut e Hannibal politicianul: după al Doilea Război Punic a devenit sufet, adică cel mai înalt magistrat al Cartaginei, și s-a apucat de reforme, luând măsuri împotriva corupției și a oligarhiei care îi refuzase resursele pe front. Tocmai acești adversari interni, nu legiunile romane, l-au împins la marginea puterii. Când Roma și-a întins din nou influența asupra Cartaginei, Hannibal a preferat exilul unei predări. Ajuns în cele din urmă în Bitinia, povestea spune că a ales să nu cadă în mâinile romanilor, în anul 183 î.e.n.

Boudica, o revoltă născută dintr-o promisiune încălcată

În spatele imaginii de regină rebelă cu plete de foc stă un conflict concret. La moartea soțului ei, Prasutagus, Roma a rupt înțelegerea care trebuia să-i apere familia și a confiscat pământurile tribului Iceni, iar tratamentul aplicat reginei și familiei sale a aprins revolta. Ce a urmat a depășit o simplă răscoală și a devenit o confruntare de proporții imperiale. Colchester, Londra și St Albans au fost cuprinse de flăcări, iar stăpânirea romană asupra Britaniei s-a clătinat serios, potrivit autorilor antici. Apoi Boudica se retrage din memoria istoriei fără mormânt, fără monument și fără vreo relatare sigură a felului în care și-a încheiat viața.

Caligula, de la populism la teroare

Povestea cu împăratul care și-ar fi făcut calul consul e mai degrabă o glumă politică decât un fapt real, iar Caligula nu a fost un conducător temut din prima zi. A început chiar cu gesturi menite să câștige mulțimea: a redus taxe, a acordat amnistii, i-a readus acasă pe cei exilați. Abia apoi domnia a alunecat spre frică, umilință și neîncredere. Din clipa în care a pierdut și Senatul, și garda pretoriană, prăbușirea lui era doar o chestiune de timp. În anul 41 d.Hr., a fost înlăturat de la putere de propria gardă, într-un complot pus la cale în interiorul palatului imperial. Senatul a încercat apoi să-i șteargă memoria, fără să reușească însă pe deplin.

Filip al II-lea, arhitectul unui imperiu

E ușor să-l vezi doar ca pe tatăl care i-a netezit drumul lui Alexandru, dar Filip a fost cel care a clădit fundația. El a ridicat Macedonia la rang de mare putere militară, a rafinat celebra falangă macedoneană și a supus Grecia îmbinând forța armelor cu abilitatea politică. Domnia i s-a încheiat brusc la nunta fiicei sale, Cleopatra, la Aegae, printr-un complot pus la cale de unul dintre propriii gardieni, Pausanias. Adevăratul mobil nu a fost niciodată limpezit: sursele antice pomenesc de Olimpia, soția care avea de câștigat din dispariția lui, de rivalități de la curte și de ambiții dinastice. Rapiditatea cu care Alexandru a preluat frâiele lasă impresia unui moștenitor deja pregătit, fie prin educație, fie prin instinct, fie fiindcă intuia ce urma să se întâmple.

Irod, un conducător mai complicat decât spune legenda

Numele lui e legat de episodul biblic al pruncilor din Betleem, dar și aici realitatea e mai întortocheată. Relatarea apare doar în Evanghelia după Matei și nu se regăsește la Iosif Flaviu, un istoric care, în rest, nu i-a menajat deloc reputația. Ce se poate documenta în schimb este o domnie dominată de neîncredere: Irod a ajuns să se îndepărteze definitiv de soția sa, Mariamne I, și mai târziu de doi dintre fiii săi, într-o curte marcată de suspiciune permanentă. Vorba atribuită împăratului Augustus, cum că era mai sigur să fii una dintre vitele lui Irod decât un apropiat al lui, spune mult despre atmosfera din jurul tronului. Mormântul regelui a fost localizat la Herodium în 2007, iar camera funerară a fost cercetată în 2013, oferind în sfârșit un loc concret legat de unul dintre cei mai cunoscuți conducători ai antichității.

Despre producție

Seria cuprinde și reconstituiri animate ale unor momente decisive, între care bătălia navală de la Salamis, din 480 î.e.n. Difuzată sub titlul original „Ancient Betrayals” și apărută în 2025, este o coproducție a casei BIG Media cu ZDFinfo și WildBear Entertainment, filmată în maniera unui documentar de investigație istorică, cu imagini de arhivă și mărturii ale specialiștilor. De distribuția internațională se ocupă ZDF Studios.

Viasat History face parte din grupul Viasat World, alături de Viasat Explore și Viasat Nature, canale axate pe conținut factual.