Antena de 90 cm prinde 114,5 grade, de la 34,5 vest la 80 est

CHERIFLA TV, prinsă în direct de pe 34,5 vest. Krik TV și radioul Silver Rain, de pe 80 est. Între cele două capete sunt 114,5 grade de arc, și toate trei au ieșit pe aceeași antenă offset de 90 de centimetri, pusă pe motor.

Cifrele de mai jos sunt citite de pe receptorul nostru, la Târgu Jiu, în noaptea de 6 spre 7 septembrie 2026. Niciuna nu e luată dintr-un catalog. Și la ambele capete scanarea a scos servicii din flux, cu nume, nu un acord gol pe purtătoare.

Ieri am publicat arcul de 42 de grade, cu zece capturi, iar măsurătoarea aia rămâne în picioare. Numai că spune altceva. Acolo, pe fiecare dintre cele zece poziții, a ieșit imagine curată, cu nivel între 78 și 90%. Aici se dovedește că se prinde, dar la capete se prinde la limită.

În tabel sunt pozițiile din afara arcului de ieri care au scos măcar un serviciu. Coloana din dreapta e singura care contează cu adevărat: dacă scanarea nu scoate nume din flux, înseamnă că nu s-a demodulat nimic.

Capătul de vest e cel mai greu dintre cele două. Intelsat 35e stă la 34,5 vest, iar de la Târgu Jiu antena se uită într-acolo la 13,7 grade elevație, adică aproape în orizont. Transponderul probat e 11.542,6 vertical, cu SR 1500. Nivelul a fost 42%, calitatea 98%, iar contorul de erori a stat pe zero.

Nivelul ăsta e mic. Dar calitatea de 98% spune că puținul care ajunge la tuner ajunge curat, și acolo se decide dacă un canal se vede sau se sparge. Banda ocupată e de numai 2 MHz, adică un transponder îngust, exact genul care se demodulează cu puțină energie.

Canalul prins acolo e din Mali și emite în franceză. Tabelele publice de frecvențe îl trec în clar pe fasciculul european al satelitului, iar imaginea a confirmat.

La celălalt capăt situația e pe dos. Catalogul nostru cerea pentru 80 est o antenă de 1,8 metri, după hărțile de acoperire pe care le publică operatorul rus pentru satelitul Express 80. România stă acolo chiar pe marginea conturului celui mai slab din banda Ku, în jur de 39 dBW. Cu 90 de centimetri s-a prins oricum.

Transponderul e 10.993 orizontal, cu SR 4775. Nivelul a urcat la 56%, dar calitatea a rămas la 30%. Scanarea a scos două servicii, Krik TV și postul de radio Silver Rain, iar elevația e de 14,4 grade, la fel de joasă ca la capătul celălalt.

Calitatea aia de 30% e granița. Peste ea imaginea stă. Sub ea se rupe. Și postul de radio a ieșit fără efort, fiindcă un flux de radio cere mult mai puțină bandă decât unul de televiziune.

Pe benzile de sub cele două capturi nu veți găsi standardul, modulația și FEC-ul, iar lipsa lor e intenționată. Receptorul întoarce acolo exact ce i-am cerut noi la acordare, nu ce demodulează în clipa aia. Deci cifrele alea ar fi ale noastre, nu ale semnalului.

Între capete arcul nu e gol, iar câteva poziții merită reținute. La 22 vest, un singur transponder a scos 63 de servicii, cel mai bogat multiplex din toată noaptea, cu CANAL ALGERIE și TV 6 în clar. La 30 vest au ieșit nouă servicii, printre care RDP AFRICA și trei posturi numite ANTENA 1, ANTENA 2 și ANTENA 3. Nu sunt televiziunile românești cu nume asemănător, ci posturile de radio publice portugheze care emit spre Africa.

Unde se oprește motorul nu se știe, și merită spus de ce

Arcul de 114,5 grade e ce s-a dovedit că se prinde. Nu e cât se poate roti antena. Cele două nu sunt același lucru și nu se pot amesteca.

Dincolo de capete s-a încercat, și nu a ieșit nimic. Spre est, la 78,5, la 86,5 și la 90 de grade. Spre vest, la 37,5, la 40,5, la 43,1 și la 45. După fiecare încercare picată a urmat o probă de control pe un transponder despre care se știe că merge, și de fiecare dată controlul a mers. Deci eșecul e al fasciculelor, nu al instalației.

Dar un eșec nu spune unde s-a oprit antena. Singura busolă pe care o avem e semnalul, iar dincolo de capete nu mai e nimic de prins din România. Antena poate să fi ajuns acolo și să nu fi găsit ce să prindă, sau poate să nu fi ajuns deloc. Nu se poate ști din cifre.

Am încercat și pe alt drum. Aceeași frecvență cerută de pe poziții tot mai depărtate, căutând punctul din care nivelul brut nu se mai schimbă, fiindcă acolo s-ar opri motorul. Nu a mers. Nivelul brut fără acord nu se repetă de la o trecere la alta: aceeași poziție, 63 vest, a dat 31.440 într-o trecere și 45.850 în următoarea, cu același transponder.

Așa că nu punem nicio cifră pentru limita motorului. Nu o avem.

Măsurătorile pe care le completa singur receptorul

Partea a doua a nopții e mai puțin spectaculoasă și mai importantă. În prima jumătate de oră s-a găsit un defect care făcea ca o parte din măsurători să fie inventate de aparat. Nu de noi.

Receptorul acceptă o poziție orbitală doar dacă ea există în lista lui de sateliți. Din cele 89 de poziții pe care le are atlasul nostru, 33 nu erau acolo. Și pentru ele receptorul nu dă eroare. Cererea de acordare se pierde în tăcere, iar tunerul răspunde în două feluri, amândouă false.

Primul e podeaua. Când tunerul era liber, ieșeau 3% nivel și 3% calitate pe toate frecvențele încercate, adică exact ce arată un fascicul care nu ne acoperă. Al doilea e ecoul. Când tunerul rămăsese acordat de la poziția dinainte, ieșeau aceleași cifre ca la măsurătoarea precedentă, până la ultima unitate.

Așa a ieșit un „nu” fals la 45 est, pe patru transpondere la rând. Și, mai rău, un „da” fals la 55 est: patru transpondere trecute drept prinse, la 79% nivel, care erau de fapt cifrele lăsate în tuner de 52 est. Scanarea a găsit zero servicii la toate patru, fiindcă demodulatorul nu fusese reacordat niciodată.

Proba care lămurește e simplă. Același transponder, 11.592 vertical de la Intelsat 38. Cerut o dată pe 45,1 est, apoi pe 45,0 est. Prima poziție exista în lista receptorului, a doua nu.

Opt poziții s-au adăugat pe loc în lista receptorului, cu copie de siguranță și cu verificarea fișierului înainte de scriere. După reparație, 45,0 est a dat o măsurătoare adevărată, tot la 70% și 97,9%, iar scanarea a scos exact serviciul pe care îl aveam scris în atlas. La 55 est, în schimb, nu s-a prins nimic, dar nivelul brut a variat de la un transponder la altul, semn că antena chiar se mutase.

Aici e diferența dintre un sit care măsoară și unul care repetă ce zice aparatul. Un acord reușit nu e o măsurătoare. Singura dovadă că receptorul chiar citește transponderul cerut sunt numele serviciilor scoase din flux.

Trecerea a mai schimbat și șapte verdicte mai vechi din catalogul nostru, în amândouă sensurile. Cel mai important e 5 vest, care a trecut de la „greu” la „da”. Nota veche spunea că România e în afara conturului de 48 dBW și că ar cere antenă de 1,2 până la 1,5 metri. Pe 11.096 vertical transponderul s-a prins la 78%, iar scanarea a scos 13 servicii, între care KTO și Via Vosges în clar. Cu 90 de centimetri.

În cealaltă direcție, 57 est a trecut de la „da” la „nu”. Zece transpondere încercate, patru din atlas și șase din alte surse, niciunul nu s-a prins. Nivelul urcă până la 72%, deci energie ajunge, dar nu se demodulează nimic. Controlul de după a mers de fiecare dată.

Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră, cu antena și motorul pe care le aveți deja pe casă: puteți încerca mult mai departe decât credeți. Dar la capetele arcului nu mai e televiziune românească, ci ce se nimerește să fie în clar pe transponderul unde vă opriți.

Puteți anunța la comentarii ce ați prins de pe pozițiile astea și cu ce diametru de antenă, iar cifrele le adăugăm aici.

Cât îi ia motorului să străbată arcul s-a măsurat, cu jurnalul pornit secundă cu secundă. În jur de două grade pe secundă.

Articol documentat de redacția HD Satelit din surse publice. Imaginea principală este o captură de pe receptorul propriu.