sâmbătă, 20 aprilie 2013

Istoria teletext-ului

TELETEXT (sau teletextul) este un serviciu prin care sunt transmise informații ( text și diagrame) catre televizoare echipate corespunzător, prin semnalul unui program de televiziune.

Teletextul a fost dezvoltat în Marea Britanie la începutul anilor 1970. Acesta oferă o gamă largă de informatii bazate pe text, de obicei știri, meteo, programul orar al televiziunii, curs valutar etc.

Subtitrarea este transmisa deseori prin teletext.

Primele transmisii de test au fost realizate de BBC în 1973, sub numele de Ceefax.

După adoptarea în Marea Britanie a standardele internaționale, acestea au devenit si standarde europene ale teletextului.

Internetul a început să preia ( de la sfârșitul anilor 1990) o parte din funcțiile de informare ale teletextului și mulți radiodifuzori au încetat sa mai difuzeze serviciul de teletext ( CNN în 2006, BBC în 2012 etc ).

Declinul teletextului a fost grăbit si de introducerea televiziunii digitale, deși teletextul continua sa mai fie folosit ( inclusiv pe programe HD ), iar principiile teletextului sunt utilizate la subtitrare ( sau subtitrarea este inca transmisa prin teletext ).

La începutul anilor 1970, introducerea teletextului era in curs de desfășurare în Marea Britanie, aducand cu ea o adevarata revoluție informațională, cu o popularitate mare inca de la lansare.

Inginerii din mai multe organizații dezvoltau echipamente care schimbau pentru totdeauna modul în care publicul căuta si gasea informații.

Scopul lor era de a oferi telespectatorilor din Marea Britanie dispozitive electronice prin care puteau descărca pagini cu știri, reportaje, informatii utile etc.

În 1971, inginerul John Adams a creat un concept pe care l-a propus pentru radiodifuziune din Marea Britanie. Acesta a devenit universal acceptat ca bază pentru toate sistemele si standardele de teletext viitoare. În cele din urmă s-a răspândit pe toată planeta.

John Adams a fost un inginer foarte creativ, cu o pasiune pentru dispozitive de calcul. A fost un specialist in arhitectura sistemelor digitale și cu experienta greu de egalat în generarea hardware de text.

În același an, el a elaborat o propunere tehnica pentru un sistem de teletext, care a fost trimisă autorităților britanice de radiodifuziune. Configurația lui conținea toate elementele fundamentale ale teletextui clasic, inclusiv cele 24 de rânduri de text cu 40 de caractere fiecare, selecția de pagini, mai multe ecrane de informare și transmisia datelor in intervalul "vertical blanking". Informațiile pe care le-a furmizat cercetatorul au definit standardele de teletext, un pas esențial pentru a permite transmisia primului test și receptarea cu succes a informatiilor.

Un obiectiv major pentru Adams în timpul etapei de dezvoltare a conceptului a fost acela de a face Teletextul accesibil pentru utilizarea acasa.

În realitate, se parea ca nu avea nici cea mai mică șansă de a face un sistem economic de Teletext cu tehnologia din 1971.

Cu toate acestea, conditia unor costuri de productie scazute era esențială pentru succesul pe termen lung al proiectului, iar acest obstacol financiar trebuia să fie depășit.

Adams a si reusit aceasta până la urmă, desi nimeni nu credea. El construit un prototip de Teletext complet funcțional în 1971 și primele teste de transmisii date prin teletext au fost făcute de către BBC în 1973. Invenția sa a permis punerea în aplicare a teletextului pe scară largă si a transformat teletextul intr-o revoluției informațională. Philips a fost unul dintre producatorul de mare succes de cipuri pentru teletext, milioanele de bucati fiind produse pe baza designului și conceptului original creat de Adams.

După transmisiile de testare din 1973-1974, spre sfârșitul anului 1974 departamentului de știri BBC a format o echipă editorială nouă pentru a dezvolta un serviciu de știri și informații transmis prin teletext. Limitat inițial la 30 de pagini, serviciul Ceefax a fost extins ulterior la 100 de pagini și a fost lansat oficial în 1976.

Acesta a fost urmat rapid de servicii similare concurente Oracle și Prestel. Cu toate acestea, dezvoltarea a fost limitată, iar primele televizoare cu decodor teletext au început să apară în 1977.

Pana in 1982 erau deja vandute două milioane de astfel de televizoare, iar de la mijlocul anilor 1980 au fost disponibile ca o optiune pentru aproape orice televizor european. A fost nevoie de inca un deceniu înainte ca decodoarea teletext sa devina o caracteristică standard pe aproape toate televizoarele cu o dimensiune a ecranului de peste 15 inch (teletextul este încă, de obicei, doar o opțiune pentru televizoare mai mici sau "portabile").

De la mijlocul anilor 1980, atât Ceefax cât și Oracle aveau câteva sute de pagini pe fiecare canal de televiziune, pe care le schimbau pe parcursul zilei.

"Caietul de sarcini de teletext prin radiodifuziune" a fost publicat în septembrie 1976 în comun de către IBA, BBC si Asociatia britanica a producătorilor echipamente radio ". Acest nou standard a dat si noua denumire. Termenul de "Teletext" a fost preluat din denumirea standardului, descriind orice astfel de sistem similar. Standardul a fost apoi internaționalizat.

In Romania noi am avut contact cu teletextul abia dupa Revolutia din 1989, desi era de peste un deceniu un bun de larg consum. Oricum, a reprezentat o inventie care a fost un precursor al internetului de astazi, acomodând publicul cu intrarea in noua era informationala digitală.


Niciun comentariu despre subiectul „Istoria teletext-ului”:

Trimiteți un comentariu

☑ Comentariile conforme cu regulile comunității vor fi aprobate în maxim 10 ore.

Top 5 articole în ultimele 7 zile