duminică, 13 octombrie 2013

Primul magazin virtual din lume

Oamenii cheltuiesc în fiecare an miliarde de euro pe cumpărături online, dar puțini știu că primul client al unui magazin virtual a fost o bunicuță care facea comenzi la magazinele locale, din propia sufragerie: si-a comandat prima dată fulgi de porumb si ouă si astfel a jucat un rol important la infiintarea comertului virtual, o industrie estimată acum numai in Marea Britanie la 186.1 milioane de dolari.

Bunicuta Jane Snowball se așeza pentru prima dată ca si client virtual, cândva in luna mai a anului 1984, într-un fotoliu din casa ei din Gateshead, Marea Britanie. A luat telecomanda de la televizor și a folosit-o pentru a comanda alimente de la supermarketul local.

De fapt, totul era parte dintr-o initiativa a Consiliului Local, pentru a ajuta persoanele în vârstă. Ceea ce nimeni la momentul respectiv nu si-a dat seama a fost că lista de cumparaturi a doamnei Snow era fără îndoială prima comandă la un primul magazin virtual din lume. Nimeni nu știa la momentul respectiv ca de fapt se anticipa o transformare a shopingului. Consiliul din Gateshead spune că are foarte puține înregistrări ale experimentului, pentru că nu si-au dat seama la acel moment cât de important era.

Cu telecomanda televizorului si folosind o tehnologie numită Videotex, acest sistem trimitea comanda către distribuitorii locali folosind linia telefonica, iar mărfurile erau apoi ambalate și livrate la ușa clientului. Doamna Jane Snowball nu a avut niciodată un computer: televizorul îi arata oferta magazinului si o ajuta sa plaseze la magazin comanda de produse.

"Efectiv am luat televizorul și l-am transformat intr-un terminal de calculator", spune Michael Aldrich, omul din spatele tehnologiei folosite. "Acesta a fost marele salt pe care l-am facut."

Trebuie remarcat că toată povestea avea loc cu multi ani inainte ca World Wide Web ( internetul ) să ajungă la public.

"Aldrich și compania sa erau foarte avansați tehnologic pentru acea perioadă. A demonstrat că oamenii pot face de acasă comenzi virtuale către magazine", spune Kevin Turner, lector principal la Brighton Business School, unde este păstrată arhiva experimentului lui Michael Aldrich.

Aldrich a încorporat în televizor un cip utilizat la momentul respectiv pentru serviciul de teletext.

Folosind o linie de telefon, a conectat televizorul la un calculator al magazinului, computer care putea procesa tranzacții multi-client.

Videotex era deja folosit de companii pentru diverse afaceri ( pe modelul business-to-business ), în special in industria de turism. Dar inițiativa comunitară a Consiliului din Gateshead l-a făcut sa devină primul sistem de cumpărături virtual ( pe modelul business-to-consumer  ) din lume.

Experimentul de cumparaturi virtuale din Gateshead a fost creat, dupa cum bine v-ati dat seama, pentru a ajuta pensionarii cu probleme de mobilitate. Aldrich a oferit o tehnologie a carei concept a fost utilizat multi ani mai tarziu pentru magazine on-line. Trei comercianți cu amănuntul ( Tesco, Greggs și Lloyds ) au fost de acord să se implice.

Doamna Snowball a fost selectată pentru a încerca prima dată sistemul. I-a fost oferit un televizor standard, dar cu chipset-ul Videotex adaugat, precum și o telecomandă care avea un buton rosu in plus pe ea.

Apăsând butonul, aparea lista de magazine cu amănuntul pe ecranul televizorului, sub formatul unei pagini teletext standard. Se alegea un comerciant și apoi bunurile.

Neexistând internet, comanda era trimisă prin linia telefonică, iar produsele erau ambalate și livrate de către supermarket. În perioada respectivă cardurile de credit nu erau utilizate pe scară largă, iar doamna Snowball plătea în numerar, atunci când ajungeau la domiciliu produsele comandate.

"Sa faci cumpărăturile dând comanda de acasă, în anul 1984 era ceva uimitor, iar doamna Jane Snowball a iubit sistemul. A durat doar 15 minute până când a invațat să il folosească", spune Aldrich .

Doamna Snowball a declarat că sistemul era "minunat", deși Aldrich își amintește că dânsa a pierdut interacțiunea socială pe care o realiza pe când facea cumpărături reale in magazin : "Shopping-ul era o activitate socială în care cunoasteai sau intâlneai prieteni. Dar sistemul a fost foarte util pentru vârsta si problemele de mobilitate ale dumneaei".

Sistemul nu a devenit niciodată utilizat pe scară largă. Sistemul a funcționat bine pentru tranzactii intre firme, dar ca magazin virtual de cumpărături a rămas utilizat la scară redusa. Ideea a devenit viabilă abia atunci când PC-urile pentru acasă au început să fie larg răspândite, iar internetul a ajuns mai popular.

Aldrich a devenit consilier in tehnologia informațiilor pentru Margaret Thatcher.

Tesco a fost unul dintre primii retaileri din Marea Britanie care a oferit un magazin online de cumpărături.

Doamna Snowball a fost recunoscută ca prima utilizatoare si primul client din lume al unui magazin virtual.


Un comentariu despre subiectul „Primul magazin virtual din lume”:
Anonim

Ce frumos... Intradevar, ne aratati lucruri foarte interesante, nici nu m-am gandit ca a existat pe vremea aceea asa ceva. Magazin virtual in 1984, cand noi de abia aveam televizoare alb-negru pe lampi !

Trimiteți un comentariu

☑ Comentariile conforme cu regulile comunității vor fi aprobate în maxim 10 ore.

Top 5 articole în ultimele 7 zile