duminică, 26 ianuarie 2014

Istoria televiziunii 3D

Televiziunea 3D reprezintă acel tip televiziune care oferă privitorului percepția profunzimii imaginii prin diferite tehnici, cum ar fi un ecran stereoscopic sau orice altă modalitate de afișare 3D. Cele mai multe televizoare moderne 3D utilizează un sistem activ 3D sau un sistem 3D polarizat, iar unele folosesc chiar tehnici autostereoscopice, fără a mai fi nevoie de ochelari.

Dar cum s-a dezvoltat televiziunea 3D ? O cale de peste un secol și jumătate de încercari si invenții avea să îi netezească drumul.

Stereoscopia a fost descrisă pentru prima data de Sir Charles Wheatstone în anul 1838. Doi ani mai tarziu, el a fost decorat cu Medalia Societatii Regale pentru inventia sa privind vederea binoculară, o cercetare prin care a realizat desene stereoscopice și a construit stereoscopul. Sir Charles Wheatstone a demonstrat că perceptia noastră vizuală de soliditate este dobândită prin combinarea în minte a două imagini separate ale unui obiect, privite din unghiuri diferite si relativ apropiate. Stereoscopul său era format dintr-un aranjament de oglinzi, precum si din două fotografii ale aceluiași obiect realizate din puncte diferite si combinate astfel încât obiectul fotografiat ieșea în evidență, având un aspect solid.



Ulterior, Sir David Brewster a îmbunătățit stereoscopul, aducându-l în forma sa actuală, cu lentile.

Stereoscopul a fost perfectionat de către Louis Jules Duboscq, care a prezentat în anul 1851, la The Great Exhibition, faimoasa imagine a Reginei Victoria.


Pseudoscopul a fost inventat în anul 1852 și este reversul stereoscopului, deoarece face ca un obiect solid să pară gol sau un bust să arate ca o mască, ori un copac crescut afară, lângă o fereastră, să pară în interiorul camerei. Scopul pseudoscopului a fost de a testa teoria sa despre viziune stereoscopică.



Kinematoscopul a fost inventat în anul 1855. Brevetul a fost depusă de către Coleman Sellers în Philadelphia, Pennsylvania, ca o " îmbunătățire care prezintă imagini stereoscopice". Stereoscopul Coleman a aplicat principiul existent la phantasmascopurile de jucărie, folosind discuri rotative. O serie de imagini stereografice, cu etape cronologice succesive de acțiune, au fost montate pe lamele unei palete și vizualizate prin fante. Fantele era utilizate sub un vizualizator stereoscopic. Imaginile au fost vizibile într-o cutie și nu au fost proiectate pe un ecran.

La sfârșitul anilor 1890, pionierul de film britanic William Friese-Greene a depus un brevet pentru realizarea filmelor 3D. La începutul anilor 1890, el experimentase, folosind un fel de aparate de filmat, pentru a crea imagini în mișcare stereoscopice, dar a avut un succes limitat. Experimentele în domeniul filmului 3D au fost în detrimentul intereselor sale de afaceri și în 1891, afacerea sa a intrat in faliment. Pentru a acoperi datoriile sale, el a vândut drepturile de brevet ale aparatului "chronophotographic" 3D cu 500 de lire. Taxa de reînnoire nu a fost plătită și brevetul în cele din urmă a expirat, desi acum este principiul de bază al tuturor camerelor de filmat 3D.



La 10 iunie 1915, Edwin S. Porter și William E. Waddell au prezentat teste în tehnica anaglyph roșu-verde pentru publicul de la Teatrul Astor din New York City, iar în anul 1922 a fost proiectat primul film 3D public, denumit "The Power of Love".


Televiziune stereoscopică 3D a fost demonstrată pentru prima dată pe 10 august 1928 de către John Logie Baird, la sediul companiei sale din Londra. Baird a fost pionier pentru o varietate de sisteme de televiziune 3D, folosind tehnici electro-mecanice și tub catodice.


În anul 1935 a fost produs de către compania MGM primul film color in format 3D, denumit Audioskopiks. A fost primul film 3D nominalizat la Oscar, la categoria cel mai bun scurtmetraj. Filmul era un semi-documentar care explica percepția profunzimii și diverse principii ale vederii umane, iar apoi a demonstrat aceasta prin efectele 3D proiectate, care ieseau din ecran spre public: o scară împins prin geam, o femeie care umfla un balon sau care se distra pe un leagăn, un schelet care cădea spre public, o sticlă de sifon care stropea etc.



După cel de-al Doilea Război Mondial, aparatele de filmat stereoscopice 3D deveniseră mult mai răspândite. În anii 1950, atunci când televiziunea a devenit populară în Statele Unite ale Americii, mai multe filme 3D au fost produse pentru cinema. Primul astfel de film a fost Bwana Devil de la United Artists, care ar putea fi vizionat peste tot în Statele Unite în anul 1952. Un an mai târziu, în 1953, a fost lansat filmul House of Wax ( Casa de ceară ) care a avut de asemenea si sunet stereofonic.  Uniunea Sovietică a produs de asemena filme 3D, Robinson Crusoe fiind primul său film 3D de lung metraj, lansat în anul 1946.

Au urmat apoi o serie de filme 3D, acestea impunându-se in cinematografie, unde si-au urmat propria cale.

De abia în anul 1982 a fost efectuate primele transmisii 3D pentru publicul de televiziune. Prima emisiune 3D  a fost difuzata in Marea Britanie, un episod din săptămânalul de documentare "The Real World", în februarie 1982. Programul a inclus fragmente de imagini 3D filmate de către Philips în Olanda. Ochelari 3D cu lentile roșu / verde au fost oferiți gratuit la revista "TV Times", dar secțiunile 3D ale emisiunii au fost prezentate în alb-negru. Experimentul a fost repetat la nivel național în decembrie 1982, cu ochelari rosu / albastru, care să permită transmisia color 3D, prima tridimensională difuzată in culori la televiziune. Emisiunea a fost redifuzată în următorul week-end.

În noiembrie 1993 , BBC a difuzat o săptâmână de emisiuni 3D filmate folosind tehnica de pionierat Pulfrich 3D . Ochelari 3D au fost vânduți în magazinele din Marea Britanie, un procent din încasări fiind donatepentru copiii orfani. Programele săptămânii s-au încheiat cu un serial special 3D din Doctor Who.

Tehnica Pulfrich 3D a mai fost utilizata la televiziune în mai 1997, când din serialul "A treia planeta de la Soare" a fost difuzat un episod în două părți, " Nightmare On Dick Street", în care mai multe dintre visele personajelor erau prezentate în 3D. Episodul anunta telespectatorii să îsi pună ochelarii 3D, iar in coltul ecranului era afisat iconul 3D, ca o modalitate de a le atrage atentia când încep și se încheie secvențele 3D. De asemenea, tot în mai 1997, ABC a difuzat o serie de emisiuni care au prezentat scene în 3D. Demonstratiile au fost incluse în programe precum Spin City, Ellen, Family Matters, Sabrina, The Teenage Witch sau America Funniest Home Videos. Similar cu serialul "A treia planetă de la Soare", o pictogramă anunța telespectatorii când să folosească ochelarii 3D.

Au urmat apoi, o serie de dezvoltari si bifurcatii ale tehnicilor folosite in televiziunea 3D, până la tehnologiile ( mai ales după anul 2010 ) cu imaginile sus-jos, stanga-dreapta, concomitent cu lansari de televizoare cu diverse tehnici 3D, inclusiv cele cu ochelari activi 3D sau cu ochelari polarizati, precum si cele cu ecrane autostereoscopice 3D , dar care deocamdata au un preț destul de prohibitiv si rămân mai mult la stadiul demonstrativ.

Pe 31 ianuarie 2010, BSKYB a devenit primul radiodifuzor din lume care a transmis un eveniment sportiv in direct in format 3D, atunci cand Sky Sports a difuzat meciul de fotbal dintre Manchester United si Arsenal in format 3D, special pentru mai multe baruri si restaurante selectate.

De asemenea, mai multe televiziuni criptate sau necodate, prin satelit ( unele receptionabile si in Europa sau exclusive la companii de cablu) au fost lansate in intreaga lume. Unele au fost închise, din cauza succesului comercial redus.

Exista televiziuni cu programe 3D non-stop, cum ar fi canalele 3flow, HIGH TV 3D, Cinema 3D, 3net, MSG 3D, Xfinity 3D, Sky 3D, Nova 3D, Canal+ 3D, Canal+ 3D España, CANAL+ 3D Polonia, NEXT Man 3D, NEXT Lejdis 3D, NEXT Young 3D, Viasat 3D, TV Azteca 3D, Active 3D, MOBILESTAR 3D TV, HD 3D Channel etc.

Unele dintre aceste televiziuni se receptioneaza si in România prin cablu sau satelit.  O listă cu frecvente de televiziuni 3D transmise prin satelit puteti gasi AICI ( toate televiziunile receptionabile in Europa, intr-o singură pagină) sau AICI ( televiziuni 3D transmise în intreaga lume, în functie de satelit sau pozitie orbitală ).


3 comentarii despre subiectul „Istoria televiziunii 3D”:
Cercetasii

Multumesc pentru linkul catre articol, e excelent! ... am inteles ca imaginile vazute de mine erau in voga Pulfrich si ca aceasta tehnica functioneaza doar la imaginile in miscare.... era insa impresionanta daca mi-a ramas intiparita in minte si ... daca mai am inca ochelarii primiti de la Pro Sieben :) Multumesc mult!

Anonim

Și uite că au mai trecut niște ani, timp în care nu s-a mai auzit nimic despre televizoarele cu ecrane autostereoscopice, ba chiar mai mult, standardul 3D a intrat într-un con de umbră, atenția consumatorilor fiind atrasă tot mai mult de 4K și chiar 8K.

Anonim

3D nu a prea intrat într-un con de umbra, ci e mai dezvoltat ca oricand. Mai exact, s-a transformat în VR, care e un 3D interactiv. Încearcă de exemplu ochelarii VR Oculus Rift si vei vedea în ce s-a transformat tehnologia 3D, cu adevarat imersă și interactivă. În plus, pentru cinematografe se produc în continuare o mulțime de filme 3D cu bugete uriașe.

Trimiteți un comentariu

☑ Sunt de acord cu Regulamentul comentariilor.

Furnizori de servicii

AKTA (73) Digi (483) Focus Sat (238) FREESAT (24) iNES (22) Nextgen (77) Orange (198) Telekom (286) UPC (262) Vodafone (57)