Mark Lichtenhein, directorul executiv al Sports Rights Owners Coalition (SROC), spune că pirateria tv nu e doar furt, ci e un sistem infracțional organizat. Un procent uriaș din conținutul online piratat, mai ales cel sportiv, ar proveni de la câteva rețele bine puse la punct.
Pirateria TV înseamnă distribuirea sau vizionarea ilegală de conținut audiovizual (cum ar fi canale de televiziune, filme, seriale sau meciuri sportive) fără acordul deținătorilor de drepturi. Practic, cineva transmite sau oferă acces la programe TV contra cost (sau gratuit), fără licență, folosind mijloace neautorizate.
Pirateria TV are mai multe forme, de exemplu:
- TV ilegal prin tehnologie IP este cea mai răspândită metodă în prezent. Sunt platforme care par că oferă abonamente TV online legitime, dar la prețuri mici și cu o ofertă impresionanta de canale (grile ce includ mii de canale tv), dar în realitate redistribuie ilegal televiziuni și conținut preluate fără licență. Serverele acestor servicii sunt adesea ascunse în alte țări, tocmai ca să evite legea. Dispozitive pirat – unele receptoare TV (set-top box-uri) vin preconfigurate cu aplicații care accesează fluxuri piratate, mascate ca „servicii TV”.
- Streaming neautorizat – site-uri sau aplicații care transmit meciuri, seriale sau filme, fără drepturi, de obicei finanțate din reclame.
E important de reținut că pirateria nu e doar o chestiune tehnică, ci o infracțiune care afectează lanțul legal de distribuție: televiziunile, operatorii de cablu, platformele de streaming și, în final, consumatorii corecți. De fapt, pierderile din pirateria TV se ridică la miliarde de dolari anual la nivel global, iar în spatele acestor rețele se află adesea grupări organizate, care spală bani prin aceste activități. În unele cazuri, autoritățile au descoperit legături între astfel de rețele și alte forme de criminalitate, cum ar fi fraudă informatică sau trafic de date.
Lee Kent, responsabil cu protecția conținutului la beIN Media Group, a explicat la conferința IBC organizată de Friend MTS că, odată ce începi să urmărești traseul piraților, dai de servere amplasate în state precum Panama sau Seychelles, locuri unde nu există mecanisme legale solide pentru a trage la răspundere entitățile private.
Un exemplu concret: în timpul ultimului Campionat Mondial de fotbal, piraterii nu au reușit să reacționeze suficient de rapid pentru a-și ascunde urmele. Kent povestește că sistemele de monitorizare au detectat fluxuri piratate cu domenii care includeau chiar cuvântul "pirat" în denumire, iar pirații încercau treptat să adauge mai multe IP-uri într-o rețea CDN, ca să disimuleze atacul, dar au greșit modul de operare.
Lichtenhein merge mai departe: spune că pirateria din Europa este controlată din aproximativ 50 de centre de date, acelea care permit distribuirea conținutului la scară mare. Interesant este și faptul că, din zecile de centre de date implicate, doar câteva generează mare parte din traficul pentru conținutul piratat.
Mai mult, fostul ofițer de poliție David Gilmore, acum implicat în Friend MTS, susține că structura operațiunilor pirat TV seamănă foarte mult cu cea a rețelelor de mafie organizată: specializări, roluri bine definite, structuri pe „celule” care nu lasă persoanele „de sus” să fie cunoscute de întregul lanț. Lichtenhein afirmă că pirateria tv este a treia cea mai mare sursă de venit pentru infractori, după traficul de substanțe interzise și traficul de persoane.
Un alt aspect deloc neglijabil: modelele de monetizare. În unele cazuri, serviciile pirat percep abonamente de până la 20 USD pe lună. În altele, apar reclame cu jocuri de noroc nelegale sau rețele cu materiale pentru adulți. Uneori pirații „fură” conținut unii de la alții, revânzându-l.
Lichtenhein critică lipsa de claritate din legislația europeană și americană, mai ales referitor la termenul „expeditiv” pentru eliminarea fluxurilor ilegale. În lumea sportului live, fiecare minut contează, iar dacă notificarea se rezolvă abia lunea (după weekend), valoarea transmisiei a fost deja compromisă.
Raportul Grant Thornton arată că strategia europeană actuală nu este eficientă: în 2024, peste 10,8 milioane de notificări pentru retransmisii ilegale au fost trimise, dar peste 81% dintre ele nu au dus la înlăturarea fluxului ilegal.
SROC și alte organizații cer o legislație europeană care să impună intermediarilor (servere, centre de date, furnizori de infrastructură) să elimine conținutul piratat în timpul ferestrei live, nu după ce evenimentul s-a încheiat.
La IBC 2025, Friend MTS a lansat, în colaborare cu autoritățile de aplicare a legii, servicii de investigație împotriva piraterie pentru a localiza pe cei care operează rețele ilegale,
