Cambridge folosește sateliți și AI pentru a cartografia habitatele aricilor din Marea Britanie

Cercetătorii de la University of Cambridge folosesc date de la sateliți și inteligență artificială pentru a ajuta la protejarea aricilor din Marea Britanie, după ani în care populația lor a scăzut puternic. Proiectul își propune să arate mai clar unde trăiesc aceste animale, ce zone dispar și ce obstacole le blochează drumul spre hrană, adăpost și parteneri.

Arici și peisaj rural (imagine generată digital)

Proiectul se sprijină pe un instrument AI numit TESSERA, care analizează imagini foarte detaliate ale teritoriului britanic adunate din spațiu. Modelul poate distinge peisajul la scară foarte mică, până la garduri vii individuale, iar acolo unde norii acoperă terenul poate completa golurile din date și poate prezice locurile favorabile aricilor. Pentru o specie care se ascunde des în tufe de mărăcini și la marginea terenurilor, această precizie contează mult mai mult decât pare la prima vedere.

Cercetătorii vor să afle nu doar unde mai există habitate potrivite, ci și de ce aricii ajung tot mai greu la ele. În multe zone rurale, terenurile deschise mari, drumurile și dezvoltările imobiliare rup legătura dintre peticele de habitat, iar asta le complică hrănirea și împerecherea. University of Cambridge spune că TESSERA poate fi folosit tocmai pentru a urmări efectul acestor schimbări asupra peisajului de-a lungul timpului, nu doar pentru o fotografie de moment.

Datele oficiale arată că scăderea nu este deloc mică. Organizația People's Trust for Endangered Species notează că numărul aricilor din zonele rurale a coborât cu până la 75% din anul 2000, iar în orașe și suburbii apar unele semne de revenire. Specia vizată este ariciul vest-european comun, pe care IUCN îl încadrează la Near Threatened, adică aproape de categoria vulnerabilă. RSPCA îl descrie drept singurul mamifer spinos din Regatul Unit, ceea ce face declinul și mai ușor de observat pentru public.

TESSERA nu lucrează singur. Rezultatele lui pot fi combinate cu date strânse de la animale reale, prin trackere GPS foarte mici, prinse temporar de spini. În Irlanda de Nord există deja un proiect asemănător, în care aricii sunt echipați cu taguri ușoare, prinse ca un fel de rucsac, pentru câteva zile. Acolo, cercetătorii urmăresc exact prin câte grădini trec, ce drumuri traversează, unde găsesc hrană și unde se odihnesc. În limbajul echipei de la Cambridge, aricii cu trackere au ajuns să fie numiți digi-hogs.

Partea tehnică din spatele sistemului este serioasă. TESSERA a fost antrenat pe aproximativ 20 de petabytes de date, adică echivalentul a 10 miliarde de fotografii digitale standard, pentru a putea recunoaște obiecte foarte mici și tipare greu de surprins în imaginile din satelit. Fiecare pixel din hărți corespunde unei suprafețe de 10 x 10 metri, iar asta face posibilă observarea unor detalii utile pentru conservare, de la forma terenului până la structura vegetației. După ce echipa de la Cambridge a ajuns la limita puterii de calcul disponibile, cercetătorii au adăugat procesoare suplimentare sub birouri ca să poată continua procesarea, apoi au primit acces la infrastructură extra printr-un acord cu AMD și Vultr.

Modelul a intrat online în iunie 2025 ca instrument open-source, disponibil gratuit pentru cercetători. Pe site-ul proiectului, echipa explică faptul că TESSERA procesează imagini Sentinel-1 și Sentinel-2 și produce reprezentări pe 128 de canale la rezoluție de 10 metri. Același sistem nu este util doar pentru arici. Poate fi folosit și pentru a urmări terenurile agricole, tipurile de culturi și schimbările din peisajul rural britanic, ceea ce îl face interesant și pentru alte tipuri de studii de mediu.

Chiar dacă astfel de instrumente pot ajuta la conservare, există și o rezervă firească legată de costul lor energetic. Unele analize recente despre AI atrag atenția că modelele mari consumă multă energie și că impactul lor trebuie privit pe tot ciclul de viață, de la hardware la rulare. Asta nu anulează utilitatea lor în cercetare, dar arată de ce asemenea proiecte sunt privite tot mai atent: ajută natura, însă trebuie urmărit și ce consumă la rândul lor.

Pentru moment, cercetătorii de la Cambridge spun că vor să termine hărțile și să le coreleze cu alte date despre mișcarea aricilor. Dacă analiza va arăta unde se rup coridoarele verzi și ce zone mai pot susține încă specia, proiectul ar putea deveni un instrument practic pentru protejarea unui animal care a devenit mult mai greu de văzut decât arată reputația lui de vecin de grădină.

Crezi că astfel de modele AI ar putea schimba felul în care sunt protejate animalele sălbatice? Ai vrea să vezi și alte specii urmărite prin satelit în același mod?

Surse : Anunțul University of Cambridge despre TESSERA și arici, Pagina oficială TESSERA și GeoTessera