Grupul Digi a mai adăugat o societate în structura sa din România: Fiber Network, înregistrată pe 9 iulie 2026, cu sediul în București, sectorul 5. Capitalul social este de 5.000 de lei, împărțit în 500 de părți sociale, iar administrator a fost numit Serghei Bulgac, directorul general al grupului. Firma este deținută integral de operatorul de telecomunicații.
Codul CAEN principal ales la înmatriculare este 4321, lucrări de instalații electrice. Sună banal, dar în nomenclator codul ăsta acoperă exact montarea rețelelor pentru telecomunicații, calculatoare și televiziune prin cablu, inclusiv fibra optică. Adică fix ce face un operator de cablu în fiecare bloc, în fiecare sat și pe fiecare stâlp.
Obiectul secundar de activitate merge mult mai departe. Include instalarea de antene, sisteme de alarmă, lucrări de iluminat, instalații fotovoltaice și stații de încărcare pentru mașini electrice. Și capitalul de 5.000 de lei nu spune nimic despre banii care vor trece prin firmă: e minimul cu care se constituie o societate cu răspundere limitată, nu bugetul de investiții.
Nu e prima firmă de infrastructură a grupului
Merită amintit că operatorul are deja o societate dedicată rețelelor, Digi Infrastructura, înregistrată încă din decembrie 2004. Deci Fiber Network nu inaugurează ideea de a ține lucrările de rețea într-o entitate separată. O continuă, într-un moment în care contabilitatea acestor lucrări a devenit brusc interesantă pentru reglementator.
Decizia ANCOM din mai, care schimbă regulile
Pe 13 mai 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, decizia prin care autoritatea de reglementare a desemnat operatorul drept furnizor cu putere semnificativă pe piața serviciilor de acces local la punct fix. Măsura acoperă 5.894 de localități, cu aproximativ 4,6 milioane de locuitori și 1,7 milioane de gospodării. În zonele astea compania este fie singurul furnizor, fie liderul detașat, cu o cotă cumulată de peste 97%.
Obligațiile sunt trei, și toate ating direct rețeaua fizică. Compania trebuie să acorde terților acces local în condiții echitabile și nediscriminatorii. Trebuie să publice o ofertă de referință pentru accesul fizic la bucla locală FTTP și pentru accesul virtual, cunoscut în jargon ca VULA. Și trebuie să practice tarife corecte și rezonabile pentru accesul respectiv. Detaliile complete stau în comunicatul autorității de reglementare privind accesul la rețeaua Digi, pe care l-am relatat și noi când a fost anunțat, în mai.
Drumul până acolo a fost lung. Proiectul supus consultării publice pe 14 martie 2025 vorbea despre 6.288 de localități, 5,3 milioane de locuitori și 2,02 milioane de gospodării. Decizia finală a coborât la 5.894 de localități. Aproape 400 de localități au ieșit din perimetru între proiect și forma finală, iar diferența vine din reanalizarea zonelor unde apăruse concurență.
Între cele două momente s-a interpus Bruxellesul. Comisia Europeană a deschis o investigație de fază a doua, fiindcă piața românească de acces angro fusese declarată competitivă din 2015, iar reintroducerea reglementării era o mișcare în sens invers. Comisia și-a ridicat îndoielile serioase pe 1 aprilie 2026, după ce a constatat bariere mari de intrare în zonele rurale și infrastructură fizică insuficientă pentru lansarea rapidă a unor rețele concurente. În procedură a intrat și opinia BEREC pe cazul RO/2026/2623. Compania a raportat desemnarea la bursă pe 19 mai 2026.
Separarea rețelei de serviciu, tendința europeană
Ideea că infrastructura trebuie ținută separat de serviciul vândut abonatului nu e o invenție românească. E direcția în care s-a mișcat jumătate din Europa în ultimii cinci ani.
În Italia, fostul monopolist și-a desprins rețeaua fixă într-o companie numită FiberCop, operațională de la 1 iulie 2024, ajunsă apoi în portofoliul fondului KKR. Pe 11 martie 2026, autoritatea italiană de reglementare i-a recunoscut oficial calitatea de operator wholesale only, adică furnizor care vinde acces doar altor operatori și nu concurează cu ei la abonat. În Marea Britanie modelul are deja douăzeci de ani, prin Openreach. Și tot acolo s-a văzut și reversul: proiectul unei rețele naționale rivale, anunțat de Virgin Media O2, a fost abandonat în 2025.
Grupul de la București cunoaște formula din interior, fiindcă a aplicat-o. În aprilie 2024, filiala din Spania și-a vândut rețeaua FTTH către Onivia pentru 750 de milioane de euro: șase milioane de accese în douăsprezece provincii, printre care Madrid, Murcia și Valencia. Rețeaua a rămas folosită de aceeași companie, care s-a ocupat mai departe și de mentenanță. Cumpărătorul a devenit cea mai mare platformă independentă de fibră angro din Spania, cu circa zece milioane de locuințe acoperite.
Aceeași logică se vede și la intrarea pe piața britanică. Filiala Fiber One a preluat în martie 2026 o participație de 51% la Whyfibre, o rețea în construcție în comitatele Bedfordshire și Hertfordshire. Adică infrastructură întâi, servicii pe urmă.
Ce înseamnă pentru abonatul din România
Aici e nevoie de prudență. Fiber Network, așa cum arată actele, e o firmă de lucrări, nu un operator angro de rețea. Cu 5.000 de lei capital nu se construiește o companie de infrastructură de talia celor din Italia sau Spania. Cred că e mai degrabă un vehicul de execuție, pentru șantiere, echipe și contracte de instalare.
Dar contextul contează. Când un operator e obligat să publice tarife de acces la propria buclă locală, separarea costurilor de rețea într-o entitate proprie devine utilă practic, nu doar contabil. Mai simplu de arătat cât costă efectiv tragerea unui fir, mai simplu de justificat un tarif angro.
Cifrele de piață explică de ce se discută despre asta. Potrivit raportului anual al autorității de reglementare, la finalul lui 2024 România avea 6,8 milioane de conexiuni de internet fix, dintre care 5,4 milioane pe fibră până la locuință, iar 2,4 milioane erau conexiuni de tip Gigabit, adică 35% din total. Operatorul dominant avea 75% dintre abonați.
Grupul a raportat pentru primul semestru din 2026 venituri consolidate de 1.190,7 milioane de euro, în creștere cu 10,6%, și EBITDA ajustat de 398 de milioane, plus 17%. România a contribuit cu 622 de milioane, Spania cu 513,9 milioane, Portugalia cu 37 de milioane, iar Italia și Marea Britanie cu 17,8 milioane la un loc. În iulie 2026, filiala spaniolă a fost listată la bursă.
Articol documentat de redacția HD Satelit din surse publice. Imaginea principală este o ilustrație generată digital.
Niciun comentariu